Din experiență am constatat că "frica de apă" are la bază una sau mai multe experiențe neplăcute. Cu cât confruntarea amintirii urâte se face mai devreme, cu atât cresc șansele depășirii ei. Am văzut cazuri groaznice când, așa-numiți antrenori, aruncau sau scufundau copiii în apă fără permisiunea lor, fără să-i pregătească suficient pentru acest moment. Asemenea oameni n-au înțeles un lucru extrem de important: copiii sunt ființe fragile cu o gândire emoțională. Ei percep realitatea sub forma de joc. Copiii nu sunt adulți în miniatură.
Îmi aduc aminte de primele zile când Vlad a început să înoate. Erau momente când mi se părea inadmisibil de curajos și încercam să-l temperez făcând-ul să ințeleagă că apa îi poate deveni la fel de bine dușman dacă nu învață s-o stăpânească temeinic.
Înotul se învață cu grație și răbdare. Este un ritm total diferit de al aerului. Iar dacă învățarea nu este însoțită și de dragoste, ce rost mai are?
Vlad al meu este îndrăgostit de apă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu