Copiii Manastirii Paltin, primii absolventi ai "Celui mai rapid curs de inot"

Ca orice lectie, si aceasta incepe cu tema preferata a lui Ionut: "Eu sunt ala mai rau!"
Si urmeaza expunerea REGULILOR

Ultimele zile de vacanta ne-au adus multa energie pozitiva, voie buna, soare si cate si mai cate, dar mai ales speranta. Saptamana trecuta, pe parcursul a trei zile (!), aproximativ 20 de copii, de diverse varste, au reusit sa devina absolventii "celui mai rapid curs de inot". Si cand te gandesti ca toate s-au aranjat intr-o maniera aproape ... divina.

Apa e rece rau, dar avem noroc de soare mult ca sa putem invata sa dam din picioare.

Copiii, aflati in grija maicilor de la Manastirea Adormirea Maicii Domnului (Paltin), au venit intr-o mini vacanta la mare. Au poposit la Complexul Vera din Eforie Nord, unde au gasit-o pe doamna Dana, gazda primitoare, cu suflet mare, care a incercat sa le ofere copiilor - si celor si celor mari- o distractie pe cinste. Ea ne-a gasit pe noi. Ce a iesit in trei zile de balaceala, dadaceala, zbenguiala si jocuri excesiv de ude si galagioase, puteti vedea in fotografiile si comentariiile de mai jos.
Cert este ca unii si-au invins teama de apa, altii au reusit sa respire corect sub apa, sa pluteasca, sa se scufunde, sa-si coordoneze picioarele cu bratele, sa se ajute intre ei, dar mai ales sa se distreze.

Urmeaza explicatiile pe uscat pentru coordonarea picioarelor cu bratele.
De la mic la mare, toata lumea exerseaza.

Gemeni veseli ca au reusit sa se scufunde dupa jucarii.

Nu este asa simplu sa te ridci la suprafata. Fetele stiuuu!

Si nici coordonarea bratelor cu respiratia nu este la fel de simpla ca alegerea cosmeticelor!

Mersul piticului poate fi insa foooorte amuzant

Ca sa nu mai vorbim de "omizile" plutitoare....

Exersam, exersam ca sa inotam!

Socoteala de pe uscat nu se prea potriveste cu cea din apa, dar, in cel din urma, reusim sa ajungem la celalalt capat al piscinei!

Sariturile sunt cele mai amuzante pentru cei mici...

dar si pentru cei mai mari.

Competitie demonstrativa de inot la Palm Beach

Sambata, 21 decembrie, toti membrii A.S. Constanta Sport Club sunt invitati la eveniment de inot demonstrativ. Toti copiii clubului vor arata parintilor si bunicilor ce au invatat ei anul acesta. Se vor lauda cu starturile spectaculoase, cu scufundarile inedite, cu miscari de brate si picioare rapide, etc. Pentru eforturile lor deosebite vor fi rasplatiti cu aplauze si
laude de la parinti si premii de la Mos Craciun.
Va asteptam cu mare drag, incepand cu ora 10.00, la bazinul hotelului Palm Beach din Mamaia.
Dupa acest eveniment, intram in vacanta pana pe 5 ianuarie 2014! Celor pe care nu-i mai intalnesc pana atunci le urez Sarbatori Fericite si cu miscare multa!

Inscrierile pentru cursurile de inot gratuite s-au incheiat!

Felicitari tuturor celor 10 copii care au castigat abonamente gratuite pentru lectiile de initiere in inot. Tineti-va de treaba si succes in continuare!
Multumesc celor care m-au sprijinit in aceasta mini-campanie de selectie a copiilor care isi doresc sa invete sa inoate. In primul rand am vrut sa fac o selectie primara a unor copii talentatti, dar si sa le ofer un cadou de sarbatori.

Cursuri gratuite de inot pentru copii talentati!

Mos Craciun vine cu lectii de inot gratuite pentru copiii talentati din Constanta. A.S. Constanta Sport Club ofera, in luna decembrie, abonamente gratuite (cu 10 sedinte incluse in fiecare abonament) primilor 10 copiii care se inscriu, incepand de astazi, 3 decembrie, la cursurile de inot care se desfasoara la bazinul hotelului Palm Beach din Mamaia. Conditiile pentru ca un copil sa fie eligibil pentru castigarea unui astfel de abonament sunt urmatoarele:

1. In primul rand, copiii sa-si doreasca sa invete sa inoate (copiii adusi din dorinta parintilor nu vor fi luati in calcul la aceasta selectie);

2. Sa fie nascut/a in anii 2007, 2006 si 2005;

3. Sa fie dezvoltat fizic si psihic corespunzator varstei;

 Parintii vor prezenta o adeverinta medicala ca minorul/minora nu are afectiuni cronice si este APT/A pentru efort. De asemenea, parintii copiilor selectionati se obliga sa respecte programul propus si stabilit impreuna cu antrenorul. Sedintele pierdute nu se vor recupera.

De la un parinte de sportiv pentru alti parinti. Cateva cuvinte despre sport si performanta

M-am hotarat sa scriu cate ceva despre inotul de performanta, despre sport in general, pentru ca am observat ca multi parinti dintre cei care isi indeamna copiii spre un sport, insa ei insisi nu au practicat vreodata unul, pun semnul egal intre sport si performanta. “Eu il aduc la inot, dar nu vreau performanta”. Fraza aceasta am auzit-o in repetate randuri din gura parintilor unor copilasi de-o schioapa (si aici nu exagerez deloc, copiii avand 2, 3 sau 4 ani) veniti pentru prima oara la o lectie de inot. Cele ce urmeaza poate o sa-i uimeasca pe unii: sportul nu inseamna performanta. Sportul este, in primul rand, si inainte de toate, miscare si sanatate intr-un mediu organizat. Este un joc, daca vreti, care, ca toate celelalte jocuri, are reguli ce trebuie respectate, are un coordonator de joc (in cazul inotului vorbim despre antrenor) si exista consecinte (ca sa nu le spun “pedepse” ca suna rau) in cazul celor care nu respecta regulile jocului. Atat timp cat copilul invata sa respecte regulile jocului, el va invata si sa inoate sau sa joace fotbal, baschet, sa danseze (si da, dansul este si el un sport), etc.  Respectand regulile, stabilite de la bun inceput de antrenor, copilul va reusi in ceea ce face. Aici intervine un alt aspect. Unii copiii ajung sa invete mai repede, altii mai lent. Fiecare cu ritmul lui, o sa-mi spuneti. Adevarat, trebuie sa tinem cont de ritmul lor de invatare, care este insa strans legat de dorinta lor. Adica, un copil care isi doreste sa realizeze ceva, orice, invata mult mai repede decat unul care spune “Nu pot” (in fapt, este “Nu vreau”). Toti copiii pot.  De acest lucru sunt absolut convinsa. Totul este sa-si doreasca. Daca un parinte se lasa impresionat si manipulat de niste lacrimi si explicatia “Nu pot”, copilul are de pierdut din start. Trebuie inteles acest “NU pot”, sinonim cu “Nu vreau”, si cautata cauza lui. Este posibil sa nu-i placa instructorul/antrenorul, sa nu-i priasca atmosfera din bazin. Este poate deranjat de un coleg de grupa, i s-a intamplat ceva nepotrivit in timpul lectiilor sau, pur si simplu, are ceva de dovedit parintilor (vorbim aici de o confruntare inconstienta, de un tip de comunicare pe care parintii il ignora de obicei). Si nu intru in prea multe amanunte pentru ca exista carti de specialitate si profesionisti care va pot indruma in acest sens; trebuie doar sa vreti acest lucru. Cam asa stau lucrurile cu sportul, in general.  Sfatul meu: incercati sa fiti perseverenti in ceea ce va propuneti cu copilul si daca vedeti ca dupa o perioada nu se inregistreaza niciun progres in evolutia lui, atunci incercati alt sport. Insa nu izolati copiii de aceasta latura importanta pentru dezvoltarea lor fizica, psihica si  emotionala. Sportul (miscarea) se practica toata viata, performanta nu.

Si revenim la performanta. Performanta inseamna ani de munca, zeci de ani. Ea se obtine in timp, cu perseverenta, ardoare, spirit de competie crescut, determinare, vointa, sacrificii, in detrimentul jocului de care v-am povestit mai sus. Nu orice copil care are talent, invata repede, are aptitudini fizice si psihice deosebite poate obtine performanta. Cei mai multi dintre ei se “pierd” pentru ca nu au determinarea sau vointa; nu au rabdarea si dorinta; nu sunt dispusi la sacrificii; nu vor sa renunte la joc. Si este in regula. Este foarte OK. Lasati-l pe copil sa aleaga acest aspect. Si sa aleaga in cunostinta de cauza. Un copil fortat de parinti sa ajunga la performanta, fie ca vorbim despre sport sau matematica va fi, in cele din urma, pierdut pentur domeniul respectiv. Ganditi-va ca performanta inseamna acel punct maxim din viata unui om (vezi o medalie olimpica, un premiu Nobel, o recunoastere internationala), iar pentru acest unic moment copilul, apoi adolescentul, tanarul si, in cele din urma, adultul munceste zeci de ani, renunta la multe lucruri, trece prin adevarate furci caudine. Sunt cunoscute zeci de cazuri in sport, ca si in matematica sau inventica. Nu trebuie sa cautam prea departe de noi ca sa gasim inotatori de mare performanta care au renuntat dupa momentul lor de glorie la a intra in apa (!!!) sau genii ale matematicii care au refuzat sa mai aiba de-a face cu cifrele o viata intreaga. Daca merita sau nu tot acest efort nemaipomenit nu ne poate lamuri decat cineva care a trecut prin el.  Din postura de parinte de sportiv poti doar sa-I oferi sprijin material si emotional, sa nu  iei decizii in numele lui si sa-i le respecti, chiar daca nu-ti convin, sa-l impingi mereu de la spate (pentru ca are nevoie de asta). Ar mai fi multe de spus despre performanta si chiar as avea de povestit despre viata unui parinte de sportiv, insa nu face obiectul discutiei de fata.

Eu v-as sfatui doar sa fiti intransigenti in ceea ce priveste sportul si sustinatori in cazul performantei.

Cursurile de înot, în varianta TV Neptun

Abia astăzi, datorită doamnei Hărăbor, am aflat şi eu când s-a difuzat emisunea Reporter de vacanţă de la Tv Neptun. Dacă vreţi să ne vedeţi cum înotăm, în unele dintre cele mai bune momente ale noastre, puteţi accesa linkul acesta: http://www.ntvonline.ro/emisiuni/reporter-de-vacanta/galerie-video/1766. Emisiunea a fost difuzată pe 26 august.

Se fac înscrieri pentru grupele de atletism!

Am plăcerea să vă anunţ că am început colaborarea cu un instructor de atletism. Oana va face pregătirea pe uscat a tuturor celor care vor şi altfel de mişcarea decât cea în apă. Deocamdată, programul grupelor deja formate este următorul:
- luni şi vineri, de la 16.00 la 17.00, copii peste 7 ani, pe plaja de la Palm Beach;
- marţi, de la 15.00 la 16.00, copii peste 7 ani, pe plaja de la Palm Beach;
- sâmbătă, de la 10.00 la 11.00, pentru prichindei (copii 4-6 ani)
Datele de contact ale Oanei le găsiţi pe site-ul clubului www.constantasportclub.com.

La mulţi ani, COPIILOR!

Să fiţi sănătoşi, iubiţi, isteţi, curajoşi, mândri, cuminţi, frumoşi, ascultători, buni, curaţi, politicoşi, etc., etc...., dar nu uitaţi să fiţi, în primul rând COPII! Şi aduceti-le aminte şi părinţilor voştri că au fost şi ei copii. Se întâmplă, câteodată să uite!

Prima petrece la piscină

Drept să spun, petrecerea de sâmbătă m-a solicitat la maxim, dar distracţia a meritat. Ideea de a organiza o petrecere la piscina - Pool Party, nu-mi aparţine, eu nu am fost decât supraveghetorul şi, din când în când, clovnul, Alba ca Zăpada, Spiderman sau entertainer-ul de serviciu. Pe scurt, copiii au sărit, s-au dat peste cap, au câştigat, dar au şi pierdut, s-au amuzat şi au înotat. După vreo oră şi jumătate au devorat tot ce li s-a pus în farfurie, plus tortul. Nu ştiu cum au dormit peste noapte, dar eu vă spun sigur că m-am trezit duminică după ora 10.00. Las fotografiile să vă povestească alte amănunte despre petrecerea Carlei. La mulţi ani, să fi sănătoasă!

Alimentaţia micilor înotători

Din cercetările făcute de mine asupra mai multor scheme de nutriţie pentru copii, am identificat un soi de reţetă pentru micii înotători, astfel încât aceştia să rămână în formă maximă atât pentru antrenamente, cât şi pentru efortul intelectual de la şcoală. Iată cam care sunt raţiile minime pentru un copil care practică înotul, la modul intensiv. Reţineţi că nu este vorba neapărat de performanţă.
1. Carbohidraţi: cereale, legume, paste, fructe, lactate, trebuie să consume, per total, 1,5g/kg (este vorba de greutatea copilului). O priză de genul acesta trebuie consumată la maximum 30 de minute după efort. Ca să fiu mai explicit... În cazul în care copilul are 30 de kg se face următorul calcul:
1,5 gx30=45g (la o masă)
2. Lichidele. Pentru fiecare 500 de grame pierdute în timpul efortului se consumă 400 ml de lichide.
3. Proteine: carne, lactate, soia, ciuperci, etc. se consumă între 1,4 - 1,8 g/kg. Adică 1,8gx30kg=54 g pentru o singură masă.
4. Lipidele (grăsimile alimentare) trebuie să reprezinte 25% din totalul caloriilor.
Un copil înotător, care are 3-4 antrenamente pe săptămână, ar trebui să consume zilnic circa 3.500 de Kcal.

Campion la Cupa Hunedoara

De data aceasta, Ionuţ n-a mai participat ca antrenor la Cupa Hunedoara, dar nici nu l-a însoţit pe Vlad la concursul de la Hunedoara, care a avut loc sâmbătă, 3 decembrie. Misiunea mi-a revenit mie. Aşa că am fost cu ochii în patru pe copilul meu care are mereu emoţii înainte de a intra în concurs, cum este şi firesc. Îşi roade unghiile, bate cadenţat din picior şi îşi încrucişează braţele, punând mereu o barieră între el şi ceilalţi. Refuză să intre în discuţii contradictorii cu ceilalţi concurenţi, vorbeşte monosilabic şi este numai urechi să-şi audă numele la ţarc. Toate acestea le face involuntar, fireşte. Nu aude şi nu vede nimic altceva care nu are legătură cu scopul lui. De nenumărate ori l-am strigat din tribune să-i atrag atenţia spre altceva sau, pur şi simplu, să-i fac semne de încurajare. Degeaba. El şi-a văzut de ale lui. Ritualul emoţional are loc până în momentul în care a atins apa. De acolo încep emoţiile mele pentru că acolo, în apă, devine altul. Alt Vlad - numai zvâc, necondus de emoţie, ci doar de apă. Îţi este mai mare dragul să-l priveşti, dar câteodată mie îmi bate inima aşa de tare că mă ia ameţeala şi îmi vine să întorc capul, poate-poate mă mai calmez. Rezist tentaţiei însă doar ca să-i văd victoria. Nu victoria împotriva celorlalţi, ci pentru el, pentru plăcerea lui. Mă bucură asta. Este modest şi nu se laudă în faţa celorlalţi copii cu succesele lui. Ca mamă mi-aş dori să se bucure mai mult pentru orice medalie, însă îmi dau seama că, fără să ştie, Vlad se pregăteşte emoţional pentru un succes şi mai mare, pentru o emoţie supremă. Îşi calculează evoluţiile şi efortul, bucuria şi mâhnirea într-un fel în care mă uimeşte de fiecare dată şi mă face să mă gândesc CE MINUNE ESTE COPILUL! Indiferent în ce moment, părinţii ar trebui să-şi aducă aminte, chiar şi când sunt supăraţi şi nervoşi, că micuţii lor sunt minunile acestei vieţi. Ei ne încarcă pozitiv de fiecare dată. Ei nu pot verbaliza tot ceea ce simt, însă ne transmit nouă adulţilor toată energia pozitivă din lume. Măcar de-am şti s-o recunoaştem şi s-o folosim...
P.S. Vlad a luat 3 medalii de aur şi una de argint. A fost premiat pentru cea mai bună perfomanţă la categoria sa de vârstă cu Cupa Hunedoara. Felicitări şi Alexiei, care a avut performanţe deosebite şi ea, reuşind să ia Cupa Hunedoara la categoria sa de vârstă, fete, 2003, dar şi lui Andrei pentru participare.

Concursul TYR de la Piteşti, o reuşită

Aş greşi dacă nu aş preciza că pentru unii dintre participanţii la acest concurs a fost mai degrabă o experienţă utilă decât o reuşită. Însă în viaţă nu avem parte doar de reuşite. Cum spune un psiholog celebru, nu există succes sau ratare, ci doar experienţe pozitive şi negative, din care, fireşte, trebuie să învăţăm câte ceva.
Vreau să-i felicit pe toţii medaliaţii Clubului de Înot Delphin Constanţa, dar şi pe cei ne-medaliaţi, doar pentru că au avut curajul să participe. Cu toţii au avut câte ceva de dovedit. Unii şi-au atins ţelul - cum ar fi Vlad, care nu m-a lăsat până nu s-a văzut cu mingea aia de vreo 80 de lei de la Decathlon (i-o promisesem dacă ia medalii) sau Alesia sau Alexandra, iar alţii nu au reuşit să urce pe podium, deşi ar fi putut. Pentru cei din urmă, ştiu eic are, soluţia este una simplă - mai multă ambiţie şi prezenţă la antrenamente.
În rest, despre concurs numai de bine. Organizarea a fost impecabilă, iar premiile pe măsură. Cine a urcat pe podium a plecat cu braţele pline. Piteştiul a dovedit, încă o dată, că poate să adune sponsori puternici. Ce nu înţeleg eu este altceva... Cum în oraşul de la mare acest lucru nu este posibil?! De ce această lipsă de interes din partea tuturor pentru acest sport şi pentru copiii talentaţi din acest oraş?! Poate odată, cândva, cineva va şi răspunde la aceste întrebări sau, mai bine, va lua atitudine!
Despre rezultatele copiilor la această competiţie, dar şi fotografii, puteţi citivedea mai jos:
http://observator.ro/delfinii-s-au-intors-cu-tolba-plina-de-la-pitesti-119271.html
http://www.cugetliber.ro/1321308000/articol/112175/cum-au-scos-delfinii-medalii-din-piscina/

Poze din timpul lecţiilor de înot

Ea este Andreea cea curajoasă: înoată, sare, pluteşte, se joacă...

Alte poze de la Cupa Sprint Sf. Gheorghe

Am revenit cu pozele mai devreme decât speram. Mulţumiri celor care mi le-au trimis!

Victorioşi la Cupa Sprint Sf. Gheorghe

Concursul de înot de la Sfântu Gheorghe a fost un prim pas pentru anul competiţional de anul acesta. În ciuda obstacolelor întâmpinate, rezultatele au fost grozave, mai ales că ne-am prezentat la concurs cu o săptămână de antrenamente lipsă (pentru că s-a schimbat apa din bazin). Deşi s-a aflat la prima ediţie, Cupa Sprint Sf. Gheorghe, organizată de un club privat Club Înot Ciprian, a fost o competiţie relativ reuşită, cu sponsori puternici, dar cu sistem de cronometrare foarte ambiguu, care, în opinia mea, a fost în dezavantajul copiilor. Maya şi Răzvan, deşi la prima competiţie, s-au comportat onorabil. Ambiţioasă şi netemătoare, Maya a luat locul III la 25 m pluta, grupa de vârstă 2004 şi mai mici, ea fiind născută în 2006. Răzvan a înotat corect, dar cu teamă şi a pierdut locul III pentru care s-a luptat cu colegii lui mai mari. Nu-i nimic însă, că aceasta a fost o experienţă inedită care sper să-l ambiţioneze mai mult. Vlad a reuşit să se claseze pe locul I la 50 m liber, spate şi bras, luând şi cupa la categoria de vârstă 2003, iar Andrei s-a situat pe locul III în clasamentul general al aceleiaşi categorii de vârstă, cu trei locuri III. Alexia a câştigat locul I la 50 m liber şi locul III la spate, situându-se pe locul al III-lea în clasamentul general la categoria de vârstă 2003. Din echipa dlui profesor Şeicaru, au mai avut rezultate notabile: Alexandra a câştigat două medalii de argint şi două de bronz, situându-se pe locul III în clasamentul general, fete 2001, iar Ştefan a luat locul III la 50 m bras, băieţi 2001. În afara competiţiei, ne-am distrat la Aqua Land din Braşov, ne-am tăvălit puţin în zăpadă şi, în general, „ne-am simţit foarte bine, nu bine“ cum îi place lui Vlad să mă corecteze :). Însă cel mai important a fost că cei mici au înotat de şi cu plăcere şi de dragul competiţiei.
Iată şi câteva fotografii şi promit să revin şi cu altele.

Cât de periculos poate fi înotul în aer liber!

Articolul este preluat de pe site-ul agenţiei de ştiri Mediafax şi cuprinde sfaturile unor specialişti în microbiologie. Staţi liniştiţi, nu sunt români, ci americani!
Înotatul în aer liber, în lacuri, iazuri, râuri este extrem de popular, mai ales pe perioada verii, însă mulţi dintre cei care îl practică nu ştiu că pot lua diverse boli din apă. Din cauza resturilor menajere sau a infecţiilr răspândite de animalele sălbatice, apele pot fi contaminate.

"Apa de mare nu cauzează atât de multe probleme deoarece apa nu stagnează, iar salinitatea împiedică înmulţirea bacteriilor. Înotul în ape dulci este mai periculos", a declarat microbiologistul Paul Hunter, scrie dailymail.co.uk.

Specialiştii spun însă că acesta nu este un motiv de îngrijorare dacă sunt luate anumite măsuri de precauţie.

Leptospiroza sau maladia Weil este o infecţie provocată de urina animalelor. Simptomele bolii sunt stările de vomă, diareea, dureri de cap, dureri musculare, iar netratată, boala poate provoca moartea din cauză că organele cedează.

"Leptospiroza este răspândită din urina şobolanilor, a vulpilor, iepurilor şi chiar a aricilor şi poate fi contactată din ape stătătoare. Un om poate contacta boala dacă bea apă infectată, însă maladia intră în organism dacă ajunge în sânge", spune microbiologistul Paul Hunter.

Pescarii şi persoanele care se plimbă cu canoe sau jet-ski sunt de obicei victime ale bolii deoarece se taie adesea în apă.

Sfaturile specialiştilor:

• purtaţi sandale pentru a evita tăieturile pe tălpi, iar dacă aveţi o rană, nu intraţi în apă

• nu înotaţi într-o zonă urbană decât în cazul în care sunteţi siguri că apa este monitorizată pentru siguranţă

Criptosporidioza este provocată de un parazit care atacă intestinul subţire. Boala este comună la copiii cu vârste între unu şi cinci ani, însă poate afecta pe oricine. Simptomele sunt diareea, stări de vomă, deshidratare, dureri puternice de cap şi câteodată o iritaţie pe piele, în jurul stomacului. Netratată, criptosporidioza poate fi fatală.

Criptosporidioza provine de la apele menajere sau animale moarte şi este comună în zonele în care există turme de oi sau vaci, care pot urina în apă.

Sfaturile specialiştilor:

• spălaţi-vă bine pe mâini după ce intraţi într-un râu

• nu mâncaţi nimic până nu vă asiguraţi că mâinile sunt perfect curate

E.coli - deşi este asociată cu toxiinfecţia alimentară, boala poate fi contactată şi din ape care conţin resturi menajere. Provoacă stări de vomă şi diaree şi poate fi fatală, însă dacă este tratată cu antibiotice, se vindecă destul de repede.

Otita externă este o infecţie comună cunoscută sub numele de "urechea înotătorului" deoarece persoanele care înoată regulat sunt de cinci ori mai expuse la aceasta. Mici zgârieturi, tăieturi sau pete pe piele pot vulnerabiliza urechea în faţa bacteriilor din apă, iar aceasta se poate inflama şi cauza mâncărimi. În cazurile severe bolnavul poate chiar surzi temporar.

Sfaturile specialiştilor:

• nu băgaţi urechile în apă dacă nu sunteţi siguri că apa este curată

• folosiţi dopuri de urechi pentru a evita ca apa murdară să intre în interiorul urechilor

Deşi nu provoacă nicio boală, şi algele sunt printre bacteriile care aduc neplăceri persoanelor cae înoată. Algele pot provoca iritaţii, mâncărimi, probleme ale stomacului sau reacţii alergice care duc la dificultăţi de respiraţie.

Ce vreau să fiu când mă fac mare?

Este o întrebare la care, probabil, mai ştiu să răspundă doar copiii de grădiniţă. Pentru ceilalţi este doar o chestionare inoportună, la care nu au un răspuns. Aaaa... poate unii vor spune că vor să fie manelişti, Irinel Columbeanu, Monica Gabor, Columbeanu sau cum Dumnezeu o mai chema-o acum, ori vreun şmecher cu bani. Şi asta pentru că astfel de modele le oferă societatea copiilor noştri. Instruiţi şi alimentaţi zilnic cu otravă maxim televizată, micuţii noştri au devenit Generaţia lui „Nu vreau!“ sau „Nu ştiu!“. Ne-am trezit, şi nu peste noapte, cu copii şi tineri care nu ştiu să facă NIMIC, nu au nici perspectivă, dar nici aspiraţii. Mulţi nu au mai pus mâna pe o carte de ani de zile, alţii nu ştiu să scrie decât pe calculator, iar unii dintre ei habar nu au cine a fost Eminescu, că pâinea se face din grâu şi nu creşte pe rafturile supermarketurilor sau că Europa este un continent şi nu o localitate.

Trist este că vinovaţi pentru toate acestea sunt părinţii. Ei nu-i pun să facă NIMIC. Generaţia lui „Nu vreau!“ nu este învăţată să înveţe. De aici şi miile de note sub 5 la matematică şi limba română, obţinute la sfârşitul gimnaziului, dar şi ratările de la bacalaureat. Nu este nici o făcătură făcută de ministrul Educaţiei. Asta este trista realitate! Absolvenţii de liceu, cei mai mulţi dintre ei, nu ştiu nimic. Mai mult, copiii nu au fost învăţaţi să muncească pentru a obţine ceva, orice, cât de mic. Ei sunt obişnuiţi să li se dea, dar să nu dea nimic înapoi şi să nu facă nimic pentru ceea ce obţin.

O să vă întrebaţi ce legătură are cu înotul... Păi are căci înotul presupune muncă, voinţă puternică pentru a trece peste obstacole, disciplină şi deschidere spre nou, iar 80% din copiii care vin la bazin au o singură replică atunci când dau de greu: „Nu vreau!“ Se plâng că sunt obosiţi atunci când nu este cazul, aleargă la mami şi la tati când dau de greu şi nu le convine ceva şi renunţă imediat cum încerci să fii mai autoritar cu ei. Culmea este că părinţii sunt cei care se supun tuturor acestor mofturi! Dacă vreţi o schimbare în bine pentru copilul dvs., începeţi cu dvs. dragi părinţi!

Concursul de înot de la Piteşti, Cupa Deac

Concursul de înot Cupa Petre Deac a fost o întrecere foarte puternică, unde copiii au dat tot ce au avut ei mai bun. Unii s-au speriat de imensitatea bazinului, deşi nu are decât 50 m, dar se pare Bazinul Olimpic de la Piteşti are darul acesta de a intimida înotătorii. După ce au trecut primele emoţii, s-au văzut şi rezultatele. Carla, Carina şi Maria au avut o evoluţie bună, au înotat corect, dar nu au urcat pe podium. Dar asta este mai puţin important. Important este să se vadă evoluţie de la un concurs la altul. Iată cum staţi în clasament fetelor:
50 metri Liber: Carla Marian (17/31) - 47.42
Carina Moise (18/31) - 47.70
Maria Spînu (22/31) - 51.31
50 metri Spate: Carla (19/31) - 52.64
Carina (21/31) - 56.28
Maria (25/31) - 58.03
Rezultatele de podium le-au obţinut Vlad, Alexia şi Alexandra. Articolele din presă le vedeţi aici:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/delphinii-de-aur-226953.html
http://observator.ro/trei-constanteni-printre-laureati-89504.html
http://www.cugetliber.ro/1306875600/articol/83953/delfinii-sau-obisnuit-cu-medaliile/
http://www.telegrafonline.ro/1306875600/articol/163217/inotatori_de_la_delphin_si_atena_sport_pe_podium_la_pitesti.html
P.S. Dacă mai aveţi poze de la concurs, vă rog să mi le trimiteţi pentru a le publica.

De Ziua Copilului, despre sport şi educaţie

Dragi copii, părinţi, bunici, profesori şi antrenori, m-am hotărât să vă scriu pentru că m-am săturat să mă tot lovesc de îndemnuri false despre cum e mai bine să-ţi educi copilul. Majoritatea oamenilor au tendinţa să îndemne copiii în doar două direcţii, complet distincte: fie către sport, fie către şcoală alias educaţie. Din punctul meu de vedere este complet eronat. Sportul nu poate exista fără educaţie, cum nici educaţia de calitate nu se poate face fără sport. Mă lovesc zilnic de tineri şi copii palizi, cu ochii încercănaţi, aduşi de spate, cocoşaţi de atâta stat la calculator sau, dimpotrivă, de unii cu o energie inepuizabilă, mereu în mişcare, cu obrajii în flăcări, dar cu un vocabular de mahale, fără maniere, plini de tupeu nesimţit şi semianalfabeţi. Pe primii lumea îi cataloghează drept tocilari, iar pe ultimii derbedei. Dacă cineva le-ar spune copiilor că trebuie să fie sănătoşi pentru a putea învăţa cu folos şi că sănătatea atât fizică, dar şi psihică se obţin prin combinaţia sport-educaţie, poate că lucrurile ar sta cu totul altfel.

Săptămâna trecută, Vlad s-a întrecut pe sine şi a reuşit să demonstreze că un an întreg a muncit cu folos. A obţinut trofeul Petre Deac la concursul de înot de la Piteşti, pe categoria sa de vârstă. Şi eu şi taică-su am fost foarte mândri de el, iar acum aşteptăm să vedem rezultatele şcolare. Bineînţeles că toată lumea ne-a felicitat şi a urmat replica celebră: „Lăsaţi băiatul în pace, nu-l mai cicăliţi cu atâta şcoală!”. Am auzit îndemnul ăsta de atâtea ori şi am încercat să le explicat tuturor în atâtea feluri că nu se poate una fără alta, încât am obosit. Dragii mei, un mare sportiv nu trebuie să ştie să vorbească, să citească, să scrie corect? Nu are nevoie să socotească, să ştie anatomia corpului, să cunoască mai multe despre natură, geografie, istorie, etc? De ce ne vrem sportivii semianalfabeţi? NU găsesc răspuns la această întrebare, oricât m-aş strădui. Sau dimpotrivă... Excelenţele noastre nu trebuie să fie sănătoase din punct de vedere fizic_ Cum îşi pot ei îmbunătăţi activitatea creierului, dacă acesta şade într-un corp slăbit, fără vlagă, anemic?

De Ziua Copilului, dar şi în orice altă zi, îndemnaţi-vă copilul să facă mişcare, sport. Înşiraţi-i beneficiile alergării, înotului, jocului cu mingea, gimnasticii, etc... Spuneţi-i că în felul acesta creierul lui se va oxigena mai mult şi va putea găsi soluţii strălucite şi rapide la toate problemele cu care se confruntă, că inima lui va fi mai sănătoasă, că trupul lui va fi mai viguros. De asemenea, îndemnaţi-l să citească mai mult, să deseneze, să cânte, chiar dacă nu are voce, să memoreze poezii şi să dezlege rebusuri.

Contrar părerii multora că Vlad este făcut, născut doar pentru sport, el are şi alte preocupări. Îi plac cărţile, dar îi este lene să le citească, memorează cu uşurinţă poezii, îi place muzica, deşi nu are o voce extraordinară, povesteşte minunat şi îi plac problemele distractive. Aşa că tuturor celor care mă îndeamnă în fiecare zi să o las mai moale cu şcoala, le răspund că eu vreau un copil sănătos, nu geniu, nu sportiv de performanţă. Iar copiii nu pot fi sănătoşi dacă nu au o minte sănătoasă, într-un corp sănătos.

La mulţi ani tuturor copiilor, lui Vlad şi lui Alex în mod special, dar şi acelor copii, sportivi educaţi pe care îi cunosc: Alexia, Andrei, Carla, Alexandra, Alexandru, Sebastian, Ştefan, Răzvan, Karina şi câţi alţii...

Cu dragoste,

Andreea

10 cerinţe pentru părinţii de înotători

Următorul top nu-mi aparţine, deşi sunt de acord cu ele în proporţie de 99%, căci mai există şi cazuri speciale, excepţii de care trebuie să ţinem cont, la momentul potrivit. Revin cu un update la acest articol pentur a preciza că cele 10 cerinţe sunt formulate de Rose Snyder, consultant de renume în lumea sportului din America. Aceste cerinţe au fost republicate în toate cluburile de înot din SUA si în alte 12 ţări cum ar fi Australia, Croaţia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie, fiind o adaptare după Ed Clendaniel’s 10 Commandments for Little League Parents. Recomandarea de final este următoarea: „Părinţi de înotători, dacă veţi urma aceste sfaturi în ceea ce-i priveşte pe copiii voştri, veţi fi mult mai fericiţi!“

1. Să nu impui ambiţiile tale copilului tău.

Aminteşte-ţi că înotul este activitatea copilului tău. Îmbunătăţirile, şi progresele apar la rate diferite pentru fiecare copil în parte. Nu judeca progresul copilului tău pe baza performanţei obţinute de alţi sportivi şi nu-l forţa să facă ceea ce crezi tu că ar trebui să se facă. Cel mai frumos lucru despre înot este că fiecare persoană poate să depună eforturi pentru a-şi îmbunătăţi recordul personal, beneficiind de forma de organizare competitivă a înotului.

2. Îl vei sprijini necondiţionat

După antrenament sau după un concurs, există doar o singură întrebare pe care poţi s-o pui copilului tău, – “Te-ai distrat?” În cazul în care concursurile şi antrenamentele nu sunt distractive, copilul tău nu ar trebui să fie obligat să participe.

3.Tu nu vei fi antrenorul copilului tău

Nu aduce atingere statutului antrenorului profesionist, încercând să antrenezi copilul. Treaba ta este de a oferi dragoste şi sprijin. Antrenorul este responsabil pentru partea tehnică, conform jobului său. Tu nu ar trebui să oferi consiliere cu privire la strategia de cursă sau antrenament. Niciodată să nu-ţi plăteşti copilul pentru o performanţă obţinută. Aceasta va servi doar pentru a deruta copilul tău cu privire la motivele să depună eforturi pentru excelenţă şi să slăbească relaţia înotător – antrenor.

4. La un concurs de înot, vei spune doar lucruri pozitive

Trebuie să încurajezi şi nu să-ţi critici copilul sau antrenorul. Ambii ştiu când au greşit. Amintiţi-vă că “ţipând la” nu este acelaşi lucru ca “aplauze pentru”.

5. Vei înţelege temerile copilului tău

Experienţele noi pot fi situatii stresante. Este în regulă pentru copilul dumneavoastră să fie speriat. Nu ţipa sau înjosi, asigură-ţi copilul că antrenorul nu l-ar fi înscris în concurs în cazul în care nu ar fi fost pregătit. Aminteşte-şi că rolul tău este să iubeşti şi să sprijini copilul de-a lungul întregii experienţe sportive.

6. Tu nu vei critica oficialii

Vă rugăm să nu criticaţi pe cei care fac tot ce pot în poziţii care de obicei sunt neplătite. În competiţiile de înot, majoritatea oficialilor sunt voluntari şi din acest motiv merită respectul nostru.

7. Respectă onoarea antrenorului copilului tău

Legătura dintre antrenor şi înotător este specială. Aceasta contribuie la succesul copilului tău. Nu critica antrenorul în prezenţa copilului.

8. Vei fi loial şi un suporter de încredere al echipei tale

Însuşeşte-ţi obiectivele clubului copilului tău şi încurajează-i colegii de echipă. Proba de înot este un efort solitar şi greu, iar sprijinul colegilor de antrenament este întotdeauna binevenit. Gândeşte-te cum poţi ajuta tu echipa şi cu siguranţă cei din jurul tău te vor aprecia.

9. Să oferi copilului alte obiective în afara celui de a fi învingător

Cei mai de succes înotători au învăţat să se concentreze asupra procesului şi nu a rezultatului. Este mai important să-ţi îmbunătăţeşti performanţele, decât să câştigi cu orice preţ. Un înotător de elită spunea că “Mi-am dorit să dobor recordul mondial şi am făcut-o. Dar altcineva a făcut-o, de asemenea, cu foarte puţin mai rapid decât mine. Mi-am îndeplinit obiectivul şi am pierdut. Acest eşec mă face un ratat? Nu. Deloc. Eu sunt foarte mândru de recordul meu personal”. Ce perspectivă extraordinară de a continua prin viaţă!

10. Să nu te aştepţi să devină un campion olimpic

Calculează câţi înotători sunt în lume şi vezi care este probabilitatea de a fi campion olimpic. Înotul înseamnă mult mai mult decât a deveni campion olimpic. Întrebaţi-i pe antrenori de ce antrenează. O să aflaţi că ce-i mai buni dintre ei nici măcar nu au fost mari sportivi, dar au o dragoste mare pentru sport pe care vor să o transmită mai departe. Înotul formează auto-disciplina şi spiritul de competiţie, construieşte respectul de sine şi leagă prietenii care pot dura toată viaţa. Cei mai mulţi olimpici vă vor spune că toate acestea valorează mult mai mult decât orice medalie. Înotul construieşte oameni buni, aşa cum vreţi să fie şi copilul dvs. şi ar trebui să fiţi fericiţi că îşi doreşte să înoate şi să participe la competiţii.

Pentru a vedea versiunea iniţială a recomandărilor puteţi viziona link-ul următor: http://www.adirondackswimming.org/10%20Commandments%20for%20Swimming%20Parents.pdf