Ma straduiesc de ceva vreme sa scriu despre goana noastra
nebuna spre marea performanta pe care si-o doreste Vlad, insa mereu apare cate
ceva sa ma traga inapoi. M-a convins, intr-un mod cu totul ciudat, atitudinea
unui reporter (culmea!) de televiziune. De fiecare data cand lumea vorbeste despre
Vlad si ii admira munca si rezultatele ma incearca un soi de stanjeneala, ca si
pe el de altfel. Ca sa nu spun de cazurile cand primeste aprecieri de la oameni
care au avut rezultate deosebite in inot, cum este Razvan Florea sau Camelia
Potec sau mai stiu eu cine..
Si deunazi, prietenul de pe FB al unui bun prieten de-al nostru,
animat de cele mai bune intentii in ceea ce-l priveste pe Vlad, ii transmite
acestuia ca o anume institutie de presa din Romania nu face “actiuni de
caritate”, ci este o televiziune serioasa de stiri. “UpS!”,ma gandesc eu. Am cerut
eu bani sau alte foloase material? Nu am cerut nici macar un reportaj despre
copilul meu. Ele au venit la initiative altor oameni din presa. Ca rezultatele
unui copil de 11 ani la un concurs international de inot nu ti se par a fi
interesante pentru o stire pot intelege (am lucrat in presa si stiu ca nu
depinde de reporter in totalitate acest aspect), dar sa crezi ca acest copil
sau parintii, prietenii lui vor bani (banuiesc ca intra la categoria
sponsorizare,nu?) este deja prea mult.
N-am cerut in viata mea vreun ban pe spinarea copilului
meu. Mici macar nu m-am gandit la asa ceva. Il voi sustine financiar atata
vreme cat voi putea, voi face sacrificii pentru ca si el face pentru sportul
acesta,iar cand vom fi in vreun impas, voi gasi, cu siguranta o solutie alternativa,
dar in niciun caznu voi apela la o institutie de presa pentru a ma “sponsoriza”.
Am fost crescuta sa ma descurc singura in orice situatie, sa ma bazez pe mine,
in primul rand, pe munca mea si pe familia mea, iar eu incerc sa le transmit si
copiilor mei acelasi lucru pentru ca mi se pare o atitudine sanatoasa din toate
punctele de vedere.
In ultima veme diverse personae m-au tot intrebat de ce
are nevoie Vlad sa continue in sport. Primul gand a fost – “Sanatate”. In sportul
de performanta, corpul si psihicul se erodeaza, daca nu le ingrijesti
corespunzator. Sportivii mari pot confirma, sunt sigura de asta.De aceea Vlad
are nevoie de masaj de recuperare, gimnastica recuperatorie, alimentatie
corespunzatoare sanatoasa, sedinte de psihoterapie, etc.
Urmeaza gandul 2 – “bazin de 50 m”. Constanta l-a avut. Acum
este sala de evenimente. Mai are unul, neomologat pentru ca-I lipsesc cativa
centimetri. Nu te poti apropia de el pentru ca apartine Marinei Miltare, adica
viitorii marinari se antreneaza acolo.Si asta cred ca spune multe. Concluziile
le trageti voi.
Gandul 3 – “un sistem de invatamant adecvat”. Nici nu va
inchipuiti cat muncesc la scoala si pentru scoala unii sportivi (ca sunt unii
care nu dau doi bani). Vlad isi face temele jumatate acasa, jumatate la bazin. In
total, aproximativ 2-3 ore de lucru individual in fiecare zi. Are rezultate
bune si foarte bune la scoala, dar oricand ar mai inota vreo 50 de bazine decat
sa mai faca ceva suplimentar la matematica sau sa citeasca vreo carte. Nu-i in
regula treaba asta, ma gandesc eu. Scoala a pierdut meciul asta.
Gandul numarul 4 – “sistem de premiere” adecvat pentru
sportivii valorosi. Este rusinos pentru statul roman si autoritatile locale, ca
sa nu spun jenant si revoltator, sa premiezi cei mai buni sportivi ai tai, la
un Campionat National, cu o medalie sau cu o diploma. Si asta se intampla de
ani de zile,de dinainte de Revolutie cred. Scuza Federatiei, cel putin la inot,
este “nu sunt fonduri suficiente”. Copiilor nu le trebie mult sa fie fericiti. Pe
ei ii bucura lucrurile simple: un tricou cu numele lor si denumirea concursului
la care au participat, o cupa mare, pe masura eforturilor, un pix pe care sa
scrie “Esti invingator!”, etc. In Romania, doar unele cluburi private (cele
mari) au inceput sa mai schimbe lucrurile din punctul acesta de vedere, in rest
totul merge ca acum o suta de ani, poate si mai rau.
Gandul numarul 5, ultimul, dar nu cel de pe urma, - “colegi
pe masura lui”. In inot ai nevoie de competitie, de colegi ambitiosi,
muncitori, care sa traga langa umarul tau, sa-ti sufle in ceafa, sa-ti fie adversari,
dar si prieteni. Din pacate, nu multi copii si parinti sunt dispusi sa faca
sacrificii pentru sport, iar Vlad sufera de fiecare data cand la unele antrenamente
se vede singur in bazin sau cand la antrenamentul de dimineata lipseste vreunul
dintre cei multi – 4 (!) la apel. Sufera din punct de vedere emotional, dar si ca
sportiv. Are de pierdut. La concursuri este altceva. Are mereu concurenta si
asta este bine. Sunt copii buni si muncitori cei cu care concureaza el si asta
il motiveaza. Nu le cunosc povestile, insa sper sa performeze in sport vreme
indelungata pentru ca astfel imi vor ajuta copilul si Vlad pe ei.
Sunt multe lucruri nespuse despre viata de inceput a unui
sportiv, dar cert este ca el nu are nevoie de actiuni de caritate, ci de
conditii normale de viata si educatie (vedeti ca nu zic speciale deoarece
consider ca in fiecare copil exista potential pentru performanta, fie ca este in
sport, stiinta sau arte) Ar trebui sa le acordam sanse egale tuturor ca sa avem
mai multi spportivi ca Simona Halep si Razvan Florea, mai multi matematicieni care sa castige concursuri
internationale la NASA sau filosofi sau artisti de renume!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu