Mulţi adulţi se feresc să recunoască faptul că le este teamă de ceva: întuneric, înălţime, apă... Se ascund după scuza „este prea târziu să învăţ“. Total fals. Putem oricând să învăţăm câte ceva: fie că este vorba de mersul pe bicicletă, fie de înot. Tot ceea ce avem nevoie este să vrem.
De aceea, sper să nu greşesc când vă spun, vouă, celor mari, veniţi şi învăţaţi să înotaţi! Mulţi instructori de înot se feresc să predea adulţilor pe motiv că cei mari învaţă mai greu să înoate şi că frica lor este un obstacol major; dar, cum spune şi profesorul Mircea Olaru în lucrarea sa „Despre înot...“, frica este chiar necesară, o au toţi oamenii. Practica în domeniu spune cu totul altceva: adulţii pot învăţa cu uşurinţă, mai ales femeile.
De ce ar putea adulţii învăţa înotul cu mai multă uşurinţă decât copiii?
Profesorul Olaru ne oferă câteva motive bine întemeiate:
1. adultul este un om conştient şi capabil de a se concentra mult mai bine decât un copil asupra unui exerciţiu; îl pot înţelege, memora, reproduce sub imperiu gândirii;
2. adultul, prin frica sa, de cele mai multe ori exagerată, este vigilent;
3. adultul, dacă există suficientă voinţă, se va încadra „milităreşte“ în a executa, a repeta chiar obsedant algoritmul simplificat al învăţării înotului.
Vedeţi deci că există toate premisele învăţării tehnicilor de înot, cu condiţia ca adultul să îşi dorească să înoate, să îi fie clar că doar cu ajutorul puterilor sale va putea duce până la capăt cursul, iar instructorul nu trebuie să-i dea speranţa că tratând superficial lucrurile, va reuşi să înoate, aşa la întâmplare.
Prea mare pentru a învăţa să înot ? Niciodată...
Sotia mea, Andreea
care m-a ajutat foarte mult să fac blog-ul. Acum îmi corectează textele pentru secțiunile "metodologie" și "reguli de conduită". În plus, mă ceartă mereu că nu pun diacritice. Așa că mă chinui cu drag și spor să le găsesc pe tastatură.
Apa ca medicament
Înotul reprezintă unul dintre cele mai sănătoase sporturi, iar elementul principal - apa poate fi considerat un adevărat medicament în tratarea diverselor afecţiuni. Poziţia orizontală a corpului, sprijinul mobil, darşi factorul de frânare constituit de apă, presiunea ridicată care solicită mai intens mişcările respiratorii toate contribuie la vindecarea mai multor boli. Terapia acvatică înseamnă folosirea apei ca mijloc terapeutic şi îşi are originile cu multe secole în urmă. A fost folosită atât pentru a trata diverse afecţiuni, cât şi ca mijloc de refacere post efort (şi aici e vorba în primul rând de efortul sportiv), dar şi ca mijloc de recreere. Efortul muscular pentru executarea mişcărilor se reduce mult, prin urmare în timpul refacerii sau a recuperării se pot executa exerciţii mai complexe şi cu amplitudine mai mare.
Exerciţiile în apă sunt indicate pentru:
- afecţiuni cardiovasculare
- reumatism
- afecţiuni ortopedice şi neurologice (în plan secund).
- remedierea unor afecţiuni ale coloanei vertebrale - cifoze, lordoze şi scolioze
Practicarea regulată a înotului accelerează vindecarea în cazul astmului, herniei de disc, dizabilităţilor fizice şi motorii, a autismului, al durerilor musculare şi articulare, a depresiei şi anxietăţii.
Rezultatele nu apar după câteva şedinţe, ci în decursul anilor, fiind nevoie de consecvenţă şi de o terapie pe termen îndelungat.
Apa se dovedeşte a fi mană cerească şi pentru psihic. O serie de cercetări făcute de psihologii americani de la Universitatea din Miami au demonstrat că înotul poate favoriza indirect unele procese neuro-psihice ale afectivităţii. Oamenii de ştiinţă americani au dovedit că 70% din cei care înoată ori fac mişcare în apă îşi îmbogăţesc viaţa afectivă şi trăiesc mai intens emoţiile plăcute, depăşindu-le cu mai mare uşurinţă pe cele mai puţin pozitive.