Cât de periculos poate fi înotul în aer liber!

Articolul este preluat de pe site-ul agenţiei de ştiri Mediafax şi cuprinde sfaturile unor specialişti în microbiologie. Staţi liniştiţi, nu sunt români, ci americani!
Înotatul în aer liber, în lacuri, iazuri, râuri este extrem de popular, mai ales pe perioada verii, însă mulţi dintre cei care îl practică nu ştiu că pot lua diverse boli din apă. Din cauza resturilor menajere sau a infecţiilr răspândite de animalele sălbatice, apele pot fi contaminate.

"Apa de mare nu cauzează atât de multe probleme deoarece apa nu stagnează, iar salinitatea împiedică înmulţirea bacteriilor. Înotul în ape dulci este mai periculos", a declarat microbiologistul Paul Hunter, scrie dailymail.co.uk.

Specialiştii spun însă că acesta nu este un motiv de îngrijorare dacă sunt luate anumite măsuri de precauţie.

Leptospiroza sau maladia Weil este o infecţie provocată de urina animalelor. Simptomele bolii sunt stările de vomă, diareea, dureri de cap, dureri musculare, iar netratată, boala poate provoca moartea din cauză că organele cedează.

"Leptospiroza este răspândită din urina şobolanilor, a vulpilor, iepurilor şi chiar a aricilor şi poate fi contactată din ape stătătoare. Un om poate contacta boala dacă bea apă infectată, însă maladia intră în organism dacă ajunge în sânge", spune microbiologistul Paul Hunter.

Pescarii şi persoanele care se plimbă cu canoe sau jet-ski sunt de obicei victime ale bolii deoarece se taie adesea în apă.

Sfaturile specialiştilor:

• purtaţi sandale pentru a evita tăieturile pe tălpi, iar dacă aveţi o rană, nu intraţi în apă

• nu înotaţi într-o zonă urbană decât în cazul în care sunteţi siguri că apa este monitorizată pentru siguranţă

Criptosporidioza este provocată de un parazit care atacă intestinul subţire. Boala este comună la copiii cu vârste între unu şi cinci ani, însă poate afecta pe oricine. Simptomele sunt diareea, stări de vomă, deshidratare, dureri puternice de cap şi câteodată o iritaţie pe piele, în jurul stomacului. Netratată, criptosporidioza poate fi fatală.

Criptosporidioza provine de la apele menajere sau animale moarte şi este comună în zonele în care există turme de oi sau vaci, care pot urina în apă.

Sfaturile specialiştilor:

• spălaţi-vă bine pe mâini după ce intraţi într-un râu

• nu mâncaţi nimic până nu vă asiguraţi că mâinile sunt perfect curate

E.coli - deşi este asociată cu toxiinfecţia alimentară, boala poate fi contactată şi din ape care conţin resturi menajere. Provoacă stări de vomă şi diaree şi poate fi fatală, însă dacă este tratată cu antibiotice, se vindecă destul de repede.

Otita externă este o infecţie comună cunoscută sub numele de "urechea înotătorului" deoarece persoanele care înoată regulat sunt de cinci ori mai expuse la aceasta. Mici zgârieturi, tăieturi sau pete pe piele pot vulnerabiliza urechea în faţa bacteriilor din apă, iar aceasta se poate inflama şi cauza mâncărimi. În cazurile severe bolnavul poate chiar surzi temporar.

Sfaturile specialiştilor:

• nu băgaţi urechile în apă dacă nu sunteţi siguri că apa este curată

• folosiţi dopuri de urechi pentru a evita ca apa murdară să intre în interiorul urechilor

Deşi nu provoacă nicio boală, şi algele sunt printre bacteriile care aduc neplăceri persoanelor cae înoată. Algele pot provoca iritaţii, mâncărimi, probleme ale stomacului sau reacţii alergice care duc la dificultăţi de respiraţie.

Ce vreau să fiu când mă fac mare?

Este o întrebare la care, probabil, mai ştiu să răspundă doar copiii de grădiniţă. Pentru ceilalţi este doar o chestionare inoportună, la care nu au un răspuns. Aaaa... poate unii vor spune că vor să fie manelişti, Irinel Columbeanu, Monica Gabor, Columbeanu sau cum Dumnezeu o mai chema-o acum, ori vreun şmecher cu bani. Şi asta pentru că astfel de modele le oferă societatea copiilor noştri. Instruiţi şi alimentaţi zilnic cu otravă maxim televizată, micuţii noştri au devenit Generaţia lui „Nu vreau!“ sau „Nu ştiu!“. Ne-am trezit, şi nu peste noapte, cu copii şi tineri care nu ştiu să facă NIMIC, nu au nici perspectivă, dar nici aspiraţii. Mulţi nu au mai pus mâna pe o carte de ani de zile, alţii nu ştiu să scrie decât pe calculator, iar unii dintre ei habar nu au cine a fost Eminescu, că pâinea se face din grâu şi nu creşte pe rafturile supermarketurilor sau că Europa este un continent şi nu o localitate.

Trist este că vinovaţi pentru toate acestea sunt părinţii. Ei nu-i pun să facă NIMIC. Generaţia lui „Nu vreau!“ nu este învăţată să înveţe. De aici şi miile de note sub 5 la matematică şi limba română, obţinute la sfârşitul gimnaziului, dar şi ratările de la bacalaureat. Nu este nici o făcătură făcută de ministrul Educaţiei. Asta este trista realitate! Absolvenţii de liceu, cei mai mulţi dintre ei, nu ştiu nimic. Mai mult, copiii nu au fost învăţaţi să muncească pentru a obţine ceva, orice, cât de mic. Ei sunt obişnuiţi să li se dea, dar să nu dea nimic înapoi şi să nu facă nimic pentru ceea ce obţin.

O să vă întrebaţi ce legătură are cu înotul... Păi are căci înotul presupune muncă, voinţă puternică pentru a trece peste obstacole, disciplină şi deschidere spre nou, iar 80% din copiii care vin la bazin au o singură replică atunci când dau de greu: „Nu vreau!“ Se plâng că sunt obosiţi atunci când nu este cazul, aleargă la mami şi la tati când dau de greu şi nu le convine ceva şi renunţă imediat cum încerci să fii mai autoritar cu ei. Culmea este că părinţii sunt cei care se supun tuturor acestor mofturi! Dacă vreţi o schimbare în bine pentru copilul dvs., începeţi cu dvs. dragi părinţi!

Concursul de înot de la Piteşti, Cupa Deac

Concursul de înot Cupa Petre Deac a fost o întrecere foarte puternică, unde copiii au dat tot ce au avut ei mai bun. Unii s-au speriat de imensitatea bazinului, deşi nu are decât 50 m, dar se pare Bazinul Olimpic de la Piteşti are darul acesta de a intimida înotătorii. După ce au trecut primele emoţii, s-au văzut şi rezultatele. Carla, Carina şi Maria au avut o evoluţie bună, au înotat corect, dar nu au urcat pe podium. Dar asta este mai puţin important. Important este să se vadă evoluţie de la un concurs la altul. Iată cum staţi în clasament fetelor:
50 metri Liber: Carla Marian (17/31) - 47.42
Carina Moise (18/31) - 47.70
Maria Spînu (22/31) - 51.31
50 metri Spate: Carla (19/31) - 52.64
Carina (21/31) - 56.28
Maria (25/31) - 58.03
Rezultatele de podium le-au obţinut Vlad, Alexia şi Alexandra. Articolele din presă le vedeţi aici:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/delphinii-de-aur-226953.html
http://observator.ro/trei-constanteni-printre-laureati-89504.html
http://www.cugetliber.ro/1306875600/articol/83953/delfinii-sau-obisnuit-cu-medaliile/
http://www.telegrafonline.ro/1306875600/articol/163217/inotatori_de_la_delphin_si_atena_sport_pe_podium_la_pitesti.html
P.S. Dacă mai aveţi poze de la concurs, vă rog să mi le trimiteţi pentru a le publica.

De Ziua Copilului, despre sport şi educaţie

Dragi copii, părinţi, bunici, profesori şi antrenori, m-am hotărât să vă scriu pentru că m-am săturat să mă tot lovesc de îndemnuri false despre cum e mai bine să-ţi educi copilul. Majoritatea oamenilor au tendinţa să îndemne copiii în doar două direcţii, complet distincte: fie către sport, fie către şcoală alias educaţie. Din punctul meu de vedere este complet eronat. Sportul nu poate exista fără educaţie, cum nici educaţia de calitate nu se poate face fără sport. Mă lovesc zilnic de tineri şi copii palizi, cu ochii încercănaţi, aduşi de spate, cocoşaţi de atâta stat la calculator sau, dimpotrivă, de unii cu o energie inepuizabilă, mereu în mişcare, cu obrajii în flăcări, dar cu un vocabular de mahale, fără maniere, plini de tupeu nesimţit şi semianalfabeţi. Pe primii lumea îi cataloghează drept tocilari, iar pe ultimii derbedei. Dacă cineva le-ar spune copiilor că trebuie să fie sănătoşi pentru a putea învăţa cu folos şi că sănătatea atât fizică, dar şi psihică se obţin prin combinaţia sport-educaţie, poate că lucrurile ar sta cu totul altfel.

Săptămâna trecută, Vlad s-a întrecut pe sine şi a reuşit să demonstreze că un an întreg a muncit cu folos. A obţinut trofeul Petre Deac la concursul de înot de la Piteşti, pe categoria sa de vârstă. Şi eu şi taică-su am fost foarte mândri de el, iar acum aşteptăm să vedem rezultatele şcolare. Bineînţeles că toată lumea ne-a felicitat şi a urmat replica celebră: „Lăsaţi băiatul în pace, nu-l mai cicăliţi cu atâta şcoală!”. Am auzit îndemnul ăsta de atâtea ori şi am încercat să le explicat tuturor în atâtea feluri că nu se poate una fără alta, încât am obosit. Dragii mei, un mare sportiv nu trebuie să ştie să vorbească, să citească, să scrie corect? Nu are nevoie să socotească, să ştie anatomia corpului, să cunoască mai multe despre natură, geografie, istorie, etc? De ce ne vrem sportivii semianalfabeţi? NU găsesc răspuns la această întrebare, oricât m-aş strădui. Sau dimpotrivă... Excelenţele noastre nu trebuie să fie sănătoase din punct de vedere fizic_ Cum îşi pot ei îmbunătăţi activitatea creierului, dacă acesta şade într-un corp slăbit, fără vlagă, anemic?

De Ziua Copilului, dar şi în orice altă zi, îndemnaţi-vă copilul să facă mişcare, sport. Înşiraţi-i beneficiile alergării, înotului, jocului cu mingea, gimnasticii, etc... Spuneţi-i că în felul acesta creierul lui se va oxigena mai mult şi va putea găsi soluţii strălucite şi rapide la toate problemele cu care se confruntă, că inima lui va fi mai sănătoasă, că trupul lui va fi mai viguros. De asemenea, îndemnaţi-l să citească mai mult, să deseneze, să cânte, chiar dacă nu are voce, să memoreze poezii şi să dezlege rebusuri.

Contrar părerii multora că Vlad este făcut, născut doar pentru sport, el are şi alte preocupări. Îi plac cărţile, dar îi este lene să le citească, memorează cu uşurinţă poezii, îi place muzica, deşi nu are o voce extraordinară, povesteşte minunat şi îi plac problemele distractive. Aşa că tuturor celor care mă îndeamnă în fiecare zi să o las mai moale cu şcoala, le răspund că eu vreau un copil sănătos, nu geniu, nu sportiv de performanţă. Iar copiii nu pot fi sănătoşi dacă nu au o minte sănătoasă, într-un corp sănătos.

La mulţi ani tuturor copiilor, lui Vlad şi lui Alex în mod special, dar şi acelor copii, sportivi educaţi pe care îi cunosc: Alexia, Andrei, Carla, Alexandra, Alexandru, Sebastian, Ştefan, Răzvan, Karina şi câţi alţii...

Cu dragoste,

Andreea

10 cerinţe pentru părinţii de înotători

Următorul top nu-mi aparţine, deşi sunt de acord cu ele în proporţie de 99%, căci mai există şi cazuri speciale, excepţii de care trebuie să ţinem cont, la momentul potrivit. Revin cu un update la acest articol pentur a preciza că cele 10 cerinţe sunt formulate de Rose Snyder, consultant de renume în lumea sportului din America. Aceste cerinţe au fost republicate în toate cluburile de înot din SUA si în alte 12 ţări cum ar fi Australia, Croaţia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie, fiind o adaptare după Ed Clendaniel’s 10 Commandments for Little League Parents. Recomandarea de final este următoarea: „Părinţi de înotători, dacă veţi urma aceste sfaturi în ceea ce-i priveşte pe copiii voştri, veţi fi mult mai fericiţi!“

1. Să nu impui ambiţiile tale copilului tău.

Aminteşte-ţi că înotul este activitatea copilului tău. Îmbunătăţirile, şi progresele apar la rate diferite pentru fiecare copil în parte. Nu judeca progresul copilului tău pe baza performanţei obţinute de alţi sportivi şi nu-l forţa să facă ceea ce crezi tu că ar trebui să se facă. Cel mai frumos lucru despre înot este că fiecare persoană poate să depună eforturi pentru a-şi îmbunătăţi recordul personal, beneficiind de forma de organizare competitivă a înotului.

2. Îl vei sprijini necondiţionat

După antrenament sau după un concurs, există doar o singură întrebare pe care poţi s-o pui copilului tău, – “Te-ai distrat?” În cazul în care concursurile şi antrenamentele nu sunt distractive, copilul tău nu ar trebui să fie obligat să participe.

3.Tu nu vei fi antrenorul copilului tău

Nu aduce atingere statutului antrenorului profesionist, încercând să antrenezi copilul. Treaba ta este de a oferi dragoste şi sprijin. Antrenorul este responsabil pentru partea tehnică, conform jobului său. Tu nu ar trebui să oferi consiliere cu privire la strategia de cursă sau antrenament. Niciodată să nu-ţi plăteşti copilul pentru o performanţă obţinută. Aceasta va servi doar pentru a deruta copilul tău cu privire la motivele să depună eforturi pentru excelenţă şi să slăbească relaţia înotător – antrenor.

4. La un concurs de înot, vei spune doar lucruri pozitive

Trebuie să încurajezi şi nu să-ţi critici copilul sau antrenorul. Ambii ştiu când au greşit. Amintiţi-vă că “ţipând la” nu este acelaşi lucru ca “aplauze pentru”.

5. Vei înţelege temerile copilului tău

Experienţele noi pot fi situatii stresante. Este în regulă pentru copilul dumneavoastră să fie speriat. Nu ţipa sau înjosi, asigură-ţi copilul că antrenorul nu l-ar fi înscris în concurs în cazul în care nu ar fi fost pregătit. Aminteşte-şi că rolul tău este să iubeşti şi să sprijini copilul de-a lungul întregii experienţe sportive.

6. Tu nu vei critica oficialii

Vă rugăm să nu criticaţi pe cei care fac tot ce pot în poziţii care de obicei sunt neplătite. În competiţiile de înot, majoritatea oficialilor sunt voluntari şi din acest motiv merită respectul nostru.

7. Respectă onoarea antrenorului copilului tău

Legătura dintre antrenor şi înotător este specială. Aceasta contribuie la succesul copilului tău. Nu critica antrenorul în prezenţa copilului.

8. Vei fi loial şi un suporter de încredere al echipei tale

Însuşeşte-ţi obiectivele clubului copilului tău şi încurajează-i colegii de echipă. Proba de înot este un efort solitar şi greu, iar sprijinul colegilor de antrenament este întotdeauna binevenit. Gândeşte-te cum poţi ajuta tu echipa şi cu siguranţă cei din jurul tău te vor aprecia.

9. Să oferi copilului alte obiective în afara celui de a fi învingător

Cei mai de succes înotători au învăţat să se concentreze asupra procesului şi nu a rezultatului. Este mai important să-ţi îmbunătăţeşti performanţele, decât să câştigi cu orice preţ. Un înotător de elită spunea că “Mi-am dorit să dobor recordul mondial şi am făcut-o. Dar altcineva a făcut-o, de asemenea, cu foarte puţin mai rapid decât mine. Mi-am îndeplinit obiectivul şi am pierdut. Acest eşec mă face un ratat? Nu. Deloc. Eu sunt foarte mândru de recordul meu personal”. Ce perspectivă extraordinară de a continua prin viaţă!

10. Să nu te aştepţi să devină un campion olimpic

Calculează câţi înotători sunt în lume şi vezi care este probabilitatea de a fi campion olimpic. Înotul înseamnă mult mai mult decât a deveni campion olimpic. Întrebaţi-i pe antrenori de ce antrenează. O să aflaţi că ce-i mai buni dintre ei nici măcar nu au fost mari sportivi, dar au o dragoste mare pentru sport pe care vor să o transmită mai departe. Înotul formează auto-disciplina şi spiritul de competiţie, construieşte respectul de sine şi leagă prietenii care pot dura toată viaţa. Cei mai mulţi olimpici vă vor spune că toate acestea valorează mult mai mult decât orice medalie. Înotul construieşte oameni buni, aşa cum vreţi să fie şi copilul dvs. şi ar trebui să fiţi fericiţi că îşi doreşte să înoate şi să participe la competiţii.

Pentru a vedea versiunea iniţială a recomandărilor puteţi viziona link-ul următor: http://www.adirondackswimming.org/10%20Commandments%20for%20Swimming%20Parents.pdf

Alţi mici campioni la înot

Mulţumesc pentru poze celor care au făcut un efort să mi le trimită şi mai aştept şi altele.

Întrecere de week-end

Sâmbătă ne-am întrecut. Nu am găsit un alt termen mai potrivit pentru mini concursul care s-a desfăşurat în week-end, aşa că i-am spus întrecere. Am înotat, ne-am mai şi bălăcit, dar toţi aţi dovedit că puteţi mai mult decât lăsaţi impresia. Chiar şi cei mai mici au fost curajoşi, competitivi şi ca atare au primit diplome. Cei mai mari au dovedit tenacitate şi ambiţie, deci bravo lor - se ştiu ei care :). Mai jos o să public trei poze. Cine mai are fotografii de la întrecerea de sâmbătă, vă rog să mi le trimită pe email pentru a le publica pe blog. Vă mulţumesc!