Cel mai mic dintre cei mai mici

Vă povesteam mai demult că înotul este pentru toată lumea. Andrei Popescu este dovadă. Are doar 2 ani si 5 luni şi iată că nu are nici o teamă să se întindă pe apă. Alături de el, alti pitici, un pic mai mari, de 3 şi respectiv 4 ani.

Alte poze din timpul lecţiilor de înot

Câteodată ne jucăm, alteori muncim până la epuizare, dar de cele mai multe ori ne distrăm maxim!

Decalog al fair-play-ului şi toleranţei în sport

Am găsit pe site-ul Federaţiei Române de nataţie şi Pentatlon Modern o serie de reguli privind fair play-ul în sport. Citiţi şi luaţi aminte! Nu ar trebui să fie doar vorbe în vânt.

1. Aşa cum te respecţi pe tine, să-i respecţi pe cei din

jurul tău;

2. Să urmăreşti mereu cu tărie şi credinţă să creezi o

armonie între trup şi suflet;

3. Să încerci să fi vesel şi bine dispus, pentru că

orice stare se transmite;

4. Să te străduieşti să-ţi păstrezi cumpătul împotriva

instinctelor personale – un proverb spune că «cine

seamănă vânt, culege furtună»;

5. Să lupţi din răsputeri până în ultima clipă şi să nu

te supere nereuşitele decât dacă sunt rezultatul

propriilor tale greşeli;

6. Să fi modest în faţa victoriei şi să recunoşti

meritele celor învinşi;

7. Să nu laşi dezamăgirea, supărarea şi ura să-şi facă

loc atunci când esti învins şi să ai demnitatea de a da

mâna şi a-l recunoaşte pe învingător;

8. Să înveţi şi să respecţi regulile jocului şi ale

antrenamentului;

9. Să respecţi deciziile arbitrului;

10. Să respecti coechipierul, adversarul şi, nu în

ultimul rând, publicul.

Fair play, doar o vorbă-n vânt!

Primul concurs „pe bune“ al lui Vlad, în care a concurat cu copii de vârsta lui trebuia să însemne o experienţă de neuitat. Şi aşa a şi fost, numai că a avut mai multe conotaţii negative decât pozitive. După atâta muncă şi emoţii, Vlad a câştigat locul I la bras (50 m, în bazin descoperit) şi locul III la liber. Numai că s-a întors acasă doar cu diplome căci medaliile şi cupa au fost date de organizatori - Bucharest Sport Club, copiilor care s-au calificat sub el. Motivul o să vi se pară incredibil: nu este din Bucureşti. Concursul se numeşte Cupa Municipală la înot pentru copii de 7-9 ani şi se desfăşoară la Bucureşti şi pe acest principiu au mers şi organizatorii. Premiile trebuie să le primească bucureşttenii. Ce dacă un copil de la Constanţa a scos nişte timpi extraordinari şi s+a calificat printre primii? El nu primeşte decât o hârtie.
Organizatorii şi sponsorii, oricare au fost ei, sper să treacă prin aceleşi stări prin care am trecut eu ca mamă vizavi de dezamăgirea şi „eşecul“ copilului meu - că îmi venea să mă duc până la Bucureşti să mor cu ei de gât. Mi-a trecut, dar nu de tot. Şi mi-a trecut pentru că Vlad mi-a zis că băieţelul de pe locul II care a luat cupa în locul lui a fost foarte supărat că nu a câştigat el proba de bras. Şi când mi-a zis asta Vlad părea mai degrabă trist pentru băieţelul respectiv decât pentru că lui i se făcuse o mare nedreptate.
Ideea este că, cel puţin la acest concurs, fair play-ul sportiv a rămas o simplă vorbă în vânt. De corectitudine nu mai vorbesc. M-am indignat şi mi-a trecut pentru că am experimentat sentimentul de atâtea ori încât m-am învăţat să-l trec repede la capitolul „şi altele“. Stau însă şi mă gândesc dacă este sănătos şi corect ca Vlad să experimenteze aceste sentimente... De aceea m-am hotărât să scriu. Peste tot. Să spun tuturor. Nu cu mânie, nu cu forţa, ci ca un fapt. Poate că dacă se duce vorba, se schimbă ceva. Sper. Continui să sper că se poate schimba ceva cu ... vorba.
Rezultatele la concurs au fost următoarele:
Locul I la 50 m bras, copii 2003, cu 00:58,03
Locul III la 50 m liber, copii 2003, cu 00:43,59
Andreea Rogoveanu

Înotul, între sport şi sănătate

Este vorba despre o ştire, filmată în timpul lecţiilor de înot de miercuri, 2 iunie. O puteţi viziona pe www.tomistv.ro. Dacă mai aveţi poze sau filmuleţe din timpul lecţiilor de înot, trimite-ţi-le pe adresa mea email ca să le pot publica pe blog. Vă mulţumesc!
Ştirea o puteţi viziona aici:http://www.tomistv.ro/

O experienţă traumatizantă, cu un băieţel CURAJOS

Alex de abia are 5 ani jumătate, dar a trecut printr-o experienţă de neuitat, iar apa i-a devenit duşman. Anul trecut, a fost la un pas să se înece în bazinul de înot. Nu caut vinovaţi şi cauze, dar s-a întâmplat şi este trist că un copil a tras o astfel de sperietură. Când a venit la bazin, acum mai puţin de o lună, la cursurile mele de înot, am fost avertizat că „evenimentul“ a avut loc chiar în piscina de la Palm Beach şi că micuţului îi este foarte teamă de apă. M-am pregătit pentru o luptă de durată, mai ales de convingere, însă curajul acestui copil m-a copleşit. A găsit în el o forţă extraordinară de a-şi depăşi teama. Bineînţeles că esenţială a fost colaborarea cu părinţii, iar metoda de lucru a rezolvat restul. Joaca în apă s-a transformat, în doar 3 săptămâni, în tehnică de înot, iar lui Alex nu-i mai este teamă nici măcar de bazinul mare.

Prea mare pentru a învăţa să înot ? Niciodată...

Mulţi adulţi se feresc să recunoască faptul că le este teamă de ceva: întuneric, înălţime, apă... Se ascund după scuza „este prea târziu să învăţ“. Total fals. Putem oricând să învăţăm câte ceva: fie că este vorba de mersul pe bicicletă, fie de înot. Tot ceea ce avem nevoie este să vrem.
De aceea, sper să nu greşesc când vă spun, vouă, celor mari, veniţi şi învăţaţi să înotaţi! Mulţi instructori de înot se feresc să predea adulţilor pe motiv că cei mari învaţă mai greu să înoate şi că frica lor este un obstacol major; dar, cum spune şi profesorul Mircea Olaru în lucrarea sa „Despre înot...“, frica este chiar necesară, o au toţi oamenii. Practica în domeniu spune cu totul altceva: adulţii pot învăţa cu uşurinţă, mai ales femeile.
De ce ar putea adulţii învăţa înotul cu mai multă uşurinţă decât copiii?
Profesorul Olaru ne oferă câteva motive bine întemeiate:
1. adultul este un om conştient şi capabil de a se concentra mult mai bine decât un copil asupra unui exerciţiu; îl pot înţelege, memora, reproduce sub imperiu gândirii;
2. adultul, prin frica sa, de cele mai multe ori exagerată, este vigilent;
3. adultul, dacă există suficientă voinţă, se va încadra „milităreşte“ în a executa, a repeta chiar obsedant algoritmul simplificat al învăţării înotului.
Vedeţi deci că există toate premisele învăţării tehnicilor de înot, cu condiţia ca adultul să îşi dorească să înoate, să îi fie clar că doar cu ajutorul puterilor sale va putea duce până la capăt cursul, iar instructorul nu trebuie să-i dea speranţa că tratând superficial lucrurile, va reuşi să înoate, aşa la întâmplare.