Concursul de înot Cupa Petre Deac a fost o întrecere foarte puternică, unde copiii au dat tot ce au avut ei mai bun. Unii s-au speriat de imensitatea bazinului, deşi nu are decât 50 m, dar se pare Bazinul Olimpic de la Piteşti are darul acesta de a intimida înotătorii. După ce au trecut primele emoţii, s-au văzut şi rezultatele. Carla, Carina şi Maria au avut o evoluţie bună, au înotat corect, dar nu au urcat pe podium. Dar asta este mai puţin important. Important este să se vadă evoluţie de la un concurs la altul. Iată cum staţi în clasament fetelor:
50 metri Liber: Carla Marian (17/31) - 47.42
Carina Moise (18/31) - 47.70
Maria Spînu (22/31) - 51.31
50 metri Spate: Carla (19/31) - 52.64
Carina (21/31) - 56.28
Maria (25/31) - 58.03
Rezultatele de podium le-au obţinut Vlad, Alexia şi Alexandra. Articolele din presă le vedeţi aici:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/delphinii-de-aur-226953.html
http://observator.ro/trei-constanteni-printre-laureati-89504.html
http://www.cugetliber.ro/1306875600/articol/83953/delfinii-sau-obisnuit-cu-medaliile/
http://www.telegrafonline.ro/1306875600/articol/163217/inotatori_de_la_delphin_si_atena_sport_pe_podium_la_pitesti.html
P.S. Dacă mai aveţi poze de la concurs, vă rog să mi le trimiteţi pentru a le publica.
Concursul de înot de la Piteşti, Cupa Deac
De Ziua Copilului, despre sport şi educaţie
Dragi copii, părinţi, bunici, profesori şi antrenori, m-am hotărât să vă scriu pentru că m-am săturat să mă tot lovesc de îndemnuri false despre cum e mai bine să-ţi educi copilul. Majoritatea oamenilor au tendinţa să îndemne copiii în doar două direcţii, complet distincte: fie către sport, fie către şcoală alias educaţie. Din punctul meu de vedere este complet eronat. Sportul nu poate exista fără educaţie, cum nici educaţia de calitate nu se poate face fără sport. Mă lovesc zilnic de tineri şi copii palizi, cu ochii încercănaţi, aduşi de spate, cocoşaţi de atâta stat la calculator sau, dimpotrivă, de unii cu o energie inepuizabilă, mereu în mişcare, cu obrajii în flăcări, dar cu un vocabular de mahale, fără maniere, plini de tupeu nesimţit şi semianalfabeţi. Pe primii lumea îi cataloghează drept tocilari, iar pe ultimii derbedei. Dacă cineva le-ar spune copiilor că trebuie să fie sănătoşi pentru a putea învăţa cu folos şi că sănătatea atât fizică, dar şi psihică se obţin prin combinaţia sport-educaţie, poate că lucrurile ar sta cu totul altfel.
Săptămâna trecută, Vlad s-a întrecut pe sine şi a reuşit să demonstreze că un an întreg a muncit cu folos. A obţinut trofeul Petre Deac la concursul de înot de la Piteşti, pe categoria sa de vârstă. Şi eu şi taică-su am fost foarte mândri de el, iar acum aşteptăm să vedem rezultatele şcolare. Bineînţeles că toată lumea ne-a felicitat şi a urmat replica celebră: „Lăsaţi băiatul în pace, nu-l mai cicăliţi cu atâta şcoală!”. Am auzit îndemnul ăsta de atâtea ori şi am încercat să le explicat tuturor în atâtea feluri că nu se poate una fără alta, încât am obosit. Dragii mei, un mare sportiv nu trebuie să ştie să vorbească, să citească, să scrie corect? Nu are nevoie să socotească, să ştie anatomia corpului, să cunoască mai multe despre natură, geografie, istorie, etc? De ce ne vrem sportivii semianalfabeţi? NU găsesc răspuns la această întrebare, oricât m-aş strădui. Sau dimpotrivă... Excelenţele noastre nu trebuie să fie sănătoase din punct de vedere fizic_ Cum îşi pot ei îmbunătăţi activitatea creierului, dacă acesta şade într-un corp slăbit, fără vlagă, anemic?
De Ziua Copilului, dar şi în orice altă zi, îndemnaţi-vă copilul să facă mişcare, sport. Înşiraţi-i beneficiile alergării, înotului, jocului cu mingea, gimnasticii, etc... Spuneţi-i că în felul acesta creierul lui se va oxigena mai mult şi va putea găsi soluţii strălucite şi rapide la toate problemele cu care se confruntă, că inima lui va fi mai sănătoasă, că trupul lui va fi mai viguros. De asemenea, îndemnaţi-l să citească mai mult, să deseneze, să cânte, chiar dacă nu are voce, să memoreze poezii şi să dezlege rebusuri.
Contrar părerii multora că Vlad este făcut, născut doar pentru sport, el are şi alte preocupări. Îi plac cărţile, dar îi este lene să le citească, memorează cu uşurinţă poezii, îi place muzica, deşi nu are o voce extraordinară, povesteşte minunat şi îi plac problemele distractive. Aşa că tuturor celor care mă îndeamnă în fiecare zi să o las mai moale cu şcoala, le răspund că eu vreau un copil sănătos, nu geniu, nu sportiv de performanţă. Iar copiii nu pot fi sănătoşi dacă nu au o minte sănătoasă, într-un corp sănătos.
La mulţi ani tuturor copiilor, lui Vlad şi lui Alex în mod special, dar şi acelor copii, sportivi educaţi pe care îi cunosc: Alexia, Andrei, Carla, Alexandra, Alexandru, Sebastian, Ştefan, Răzvan, Karina şi câţi alţii...
Cu dragoste,
Andreea
10 cerinţe pentru părinţii de înotători
Următorul top nu-mi aparţine, deşi sunt de acord cu ele în proporţie de 99%, căci mai există şi cazuri speciale, excepţii de care trebuie să ţinem cont, la momentul potrivit. Revin cu un update la acest articol pentur a preciza că cele 10 cerinţe sunt formulate de Rose Snyder, consultant de renume în lumea sportului din America. Aceste cerinţe au fost republicate în toate cluburile de înot din SUA si în alte 12 ţări cum ar fi Australia, Croaţia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie, fiind o adaptare după Ed Clendaniel’s 10 Commandments for Little League Parents. Recomandarea de final este următoarea: „Părinţi de înotători, dacă veţi urma aceste sfaturi în ceea ce-i priveşte pe copiii voştri, veţi fi mult mai fericiţi!“
1. Să nu impui ambiţiile tale copilului tău.
Aminteşte-ţi că înotul este activitatea copilului tău. Îmbunătăţirile, şi progresele apar la rate diferite pentru fiecare copil în parte. Nu judeca progresul copilului tău pe baza performanţei obţinute de alţi sportivi şi nu-l forţa să facă ceea ce crezi tu că ar trebui să se facă. Cel mai frumos lucru despre înot este că fiecare persoană poate să depună eforturi pentru a-şi îmbunătăţi recordul personal, beneficiind de forma de organizare competitivă a înotului.
2. Îl vei sprijini necondiţionat
După antrenament sau după un concurs, există doar o singură întrebare pe care poţi s-o pui copilului tău, – “Te-ai distrat?” În cazul în care concursurile şi antrenamentele nu sunt distractive, copilul tău nu ar trebui să fie obligat să participe.
3.Tu nu vei fi antrenorul copilului tău
Nu aduce atingere statutului antrenorului profesionist, încercând să antrenezi copilul. Treaba ta este de a oferi dragoste şi sprijin. Antrenorul este responsabil pentru partea tehnică, conform jobului său. Tu nu ar trebui să oferi consiliere cu privire la strategia de cursă sau antrenament. Niciodată să nu-ţi plăteşti copilul pentru o performanţă obţinută. Aceasta va servi doar pentru a deruta copilul tău cu privire la motivele să depună eforturi pentru excelenţă şi să slăbească relaţia înotător – antrenor.
4. La un concurs de înot, vei spune doar lucruri pozitive
Trebuie să încurajezi şi nu să-ţi critici copilul sau antrenorul. Ambii ştiu când au greşit. Amintiţi-vă că “ţipând la” nu este acelaşi lucru ca “aplauze pentru”.
5. Vei înţelege temerile copilului tău
Experienţele noi pot fi situatii stresante. Este în regulă pentru copilul dumneavoastră să fie speriat. Nu ţipa sau înjosi, asigură-ţi copilul că antrenorul nu l-ar fi înscris în concurs în cazul în care nu ar fi fost pregătit. Aminteşte-şi că rolul tău este să iubeşti şi să sprijini copilul de-a lungul întregii experienţe sportive.
6. Tu nu vei critica oficialii
Vă rugăm să nu criticaţi pe cei care fac tot ce pot în poziţii care de obicei sunt neplătite. În competiţiile de înot, majoritatea oficialilor sunt voluntari şi din acest motiv merită respectul nostru.
7. Respectă onoarea antrenorului copilului tău
Legătura dintre antrenor şi înotător este specială. Aceasta contribuie la succesul copilului tău. Nu critica antrenorul în prezenţa copilului.
8. Vei fi loial şi un suporter de încredere al echipei tale
Însuşeşte-ţi obiectivele clubului copilului tău şi încurajează-i colegii de echipă. Proba de înot este un efort solitar şi greu, iar sprijinul colegilor de antrenament este întotdeauna binevenit. Gândeşte-te cum poţi ajuta tu echipa şi cu siguranţă cei din jurul tău te vor aprecia.
9. Să oferi copilului alte obiective în afara celui de a fi învingător
Cei mai de succes înotători au învăţat să se concentreze asupra procesului şi nu a rezultatului. Este mai important să-ţi îmbunătăţeşti performanţele, decât să câştigi cu orice preţ. Un înotător de elită spunea că “Mi-am dorit să dobor recordul mondial şi am făcut-o. Dar altcineva a făcut-o, de asemenea, cu foarte puţin mai rapid decât mine. Mi-am îndeplinit obiectivul şi am pierdut. Acest eşec mă face un ratat? Nu. Deloc. Eu sunt foarte mândru de recordul meu personal”. Ce perspectivă extraordinară de a continua prin viaţă!
10. Să nu te aştepţi să devină un campion olimpic
Calculează câţi înotători sunt în lume şi vezi care este probabilitatea de a fi campion olimpic. Înotul înseamnă mult mai mult decât a deveni campion olimpic. Întrebaţi-i pe antrenori de ce antrenează. O să aflaţi că ce-i mai buni dintre ei nici măcar nu au fost mari sportivi, dar au o dragoste mare pentru sport pe care vor să o transmită mai departe. Înotul formează auto-disciplina şi spiritul de competiţie, construieşte respectul de sine şi leagă prietenii care pot dura toată viaţa. Cei mai mulţi olimpici vă vor spune că toate acestea valorează mult mai mult decât orice medalie. Înotul construieşte oameni buni, aşa cum vreţi să fie şi copilul dvs. şi ar trebui să fiţi fericiţi că îşi doreşte să înoate şi să participe la competiţii.
Pentru a vedea versiunea iniţială a recomandărilor puteţi viziona link-ul următor: http://www.adirondackswimming.org/10%20Commandments%20for%20Swimming%20Parents.pdf
Alţi mici campioni la înot
Mulţumesc pentru poze celor care au făcut un efort să mi le trimită şi mai aştept şi altele.
Întrecere de week-end
Sâmbătă ne-am întrecut. Nu am găsit un alt termen mai potrivit pentru mini concursul care s-a desfăşurat în week-end, aşa că i-am spus întrecere. Am înotat, ne-am mai şi bălăcit, dar toţi aţi dovedit că puteţi mai mult decât lăsaţi impresia. Chiar şi cei mai mici au fost curajoşi, competitivi şi ca atare au primit diplome. Cei mai mari au dovedit tenacitate şi ambiţie, deci bravo lor - se ştiu ei care :). Mai jos o să public trei poze. Cine mai are fotografii de la întrecerea de sâmbătă, vă rog să mi le trimită pe email pentru a le publica pe blog. Vă mulţumesc!
Campioni în Germania, partea cu pozele
Mi s-a atras atenţia că nu merg linkurile către articolele din presă. Îmi cer scuze că nu mă pricep prea bine la partea aceasta. Copiaţi-le pur şi simplu în browser. Mai jos pun câteva dintre poyele pe care le-am facut în timpul concursului de la Hamm, la premiere, dar şi pe unde am colindat noi.
Campioni la concursul din Germania
Ne-am întors din Germania şi pot sa spun cu mâna pe inimă că a fost o experienţă pe cinste, mai ales profesional. Sunt foarte mândru de Carla şi Maria, pe care vreau să le ambiţionez şi mai mult pentru că pot obţine rezultate şi mai bune decât cele de săptămâna trecută. Le-a speriat foarte tare mărimea bazinului, iar impactul psihologic s-a văzut la prima probă. Au avut însă curaj să sară în apă şi la proba a doua şi au obţinut rezultate mult mai bune.
Mai multe detalii găsiţi aici:
http://www.cugetliber.ro/1302123600/articol/80281/delfinii-constanteni-medaliati-in-germania
http://www.telegrafonline.ro/1302123600/articol/157789/succese_la_sparkassen_cup_pentru_inotatorii_de_la_delphin.html
http://observator.ro/la-sparkassen-cup-delfinii-constanteni-poleiti-cu-aur-81319.html
P.S. Am să revin cu fotografii într-o altă postare