Cupa Moş Crăciun

Au fost şi bune, au fost şi rele. Au fost oameni mulţumiţi şi nemulţumiţi, dar cum în sport toţi participanţii sunt implicit învingători, eu sper ca această ediţie a Cupei Moş Crăciun, de la Palm beach să fi fost, per ansamblu o reuşită. Felicitări celor care au urcat pe podium - a fost rezultatul muncii voastre de un an de zile. Felicitări şi celor care nu au urcat pe podium pentru curajul de a lua parte la competiţie şi de a accepta faptul că în sport câteodată câştigi, câteodată pierzi. Mai jos o să găsiţi fotografii din timpul concursului şi link-uri către două articole din presă.

http://www.sport13.ro/2011/natatie-clasamentele-cupei-mos-craciun/cupa-mos-craciun-palm-beach/

http://observator.ro/copii-au-inotat-la-palm-beach-pentru-mos-craciun-125096.html

Campion la Cupa Hunedoara

De data aceasta, Ionuţ n-a mai participat ca antrenor la Cupa Hunedoara, dar nici nu l-a însoţit pe Vlad la concursul de la Hunedoara, care a avut loc sâmbătă, 3 decembrie. Misiunea mi-a revenit mie. Aşa că am fost cu ochii în patru pe copilul meu care are mereu emoţii înainte de a intra în concurs, cum este şi firesc. Îşi roade unghiile, bate cadenţat din picior şi îşi încrucişează braţele, punând mereu o barieră între el şi ceilalţi. Refuză să intre în discuţii contradictorii cu ceilalţi concurenţi, vorbeşte monosilabic şi este numai urechi să-şi audă numele la ţarc. Toate acestea le face involuntar, fireşte. Nu aude şi nu vede nimic altceva care nu are legătură cu scopul lui. De nenumărate ori l-am strigat din tribune să-i atrag atenţia spre altceva sau, pur şi simplu, să-i fac semne de încurajare. Degeaba. El şi-a văzut de ale lui. Ritualul emoţional are loc până în momentul în care a atins apa. De acolo încep emoţiile mele pentru că acolo, în apă, devine altul. Alt Vlad - numai zvâc, necondus de emoţie, ci doar de apă. Îţi este mai mare dragul să-l priveşti, dar câteodată mie îmi bate inima aşa de tare că mă ia ameţeala şi îmi vine să întorc capul, poate-poate mă mai calmez. Rezist tentaţiei însă doar ca să-i văd victoria. Nu victoria împotriva celorlalţi, ci pentru el, pentru plăcerea lui. Mă bucură asta. Este modest şi nu se laudă în faţa celorlalţi copii cu succesele lui. Ca mamă mi-aş dori să se bucure mai mult pentru orice medalie, însă îmi dau seama că, fără să ştie, Vlad se pregăteşte emoţional pentru un succes şi mai mare, pentru o emoţie supremă. Îşi calculează evoluţiile şi efortul, bucuria şi mâhnirea într-un fel în care mă uimeşte de fiecare dată şi mă face să mă gândesc CE MINUNE ESTE COPILUL! Indiferent în ce moment, părinţii ar trebui să-şi aducă aminte, chiar şi când sunt supăraţi şi nervoşi, că micuţii lor sunt minunile acestei vieţi. Ei ne încarcă pozitiv de fiecare dată. Ei nu pot verbaliza tot ceea ce simt, însă ne transmit nouă adulţilor toată energia pozitivă din lume. Măcar de-am şti s-o recunoaştem şi s-o folosim...
P.S. Vlad a luat 3 medalii de aur şi una de argint. A fost premiat pentru cea mai bună perfomanţă la categoria sa de vârstă cu Cupa Hunedoara. Felicitări şi Alexiei, care a avut performanţe deosebite şi ea, reuşind să ia Cupa Hunedoara la categoria sa de vârstă, fete, 2003, dar şi lui Andrei pentru participare.