headline photo

Poze din timpul lecţiilor de înot

vineri, 21 octombrie 2011







Ea este Andreea cea curajoasă: înoată, sare, pluteşte, se joacă...

Alte poze de la Cupa Sprint Sf. Gheorghe

luni, 17 octombrie 2011




Am revenit cu pozele mai devreme decât speram. Mulţumiri celor care mi le-au trimis!

Victorioşi la Cupa Sprint Sf. Gheorghe






Concursul de înot de la Sfântu Gheorghe a fost un prim pas pentru anul competiţional de anul acesta. În ciuda obstacolelor întâmpinate, rezultatele au fost grozave, mai ales că ne-am prezentat la concurs cu o săptămână de antrenamente lipsă (pentru că s-a schimbat apa din bazin). Deşi s-a aflat la prima ediţie, Cupa Sprint Sf. Gheorghe, organizată de un club privat Club Înot Ciprian, a fost o competiţie relativ reuşită, cu sponsori puternici, dar cu sistem de cronometrare foarte ambiguu, care, în opinia mea, a fost în dezavantajul copiilor. Maya şi Răzvan, deşi la prima competiţie, s-au comportat onorabil. Ambiţioasă şi netemătoare, Maya a luat locul III la 25 m pluta, grupa de vârstă 2004 şi mai mici, ea fiind născută în 2006. Răzvan a înotat corect, dar cu teamă şi a pierdut locul III pentru care s-a luptat cu colegii lui mai mari. Nu-i nimic însă, că aceasta a fost o experienţă inedită care sper să-l ambiţioneze mai mult. Vlad a reuşit să se claseze pe locul I la 50 m liber, spate şi bras, luând şi cupa la categoria de vârstă 2003, iar Andrei s-a situat pe locul III în clasamentul general al aceleiaşi categorii de vârstă, cu trei locuri III. Alexia a câştigat locul I la 50 m liber şi locul III la spate, situându-se pe locul al III-lea în clasamentul general la categoria de vârstă 2003. Din echipa dlui profesor Şeicaru, au mai avut rezultate notabile: Alexandra a câştigat două medalii de argint şi două de bronz, situându-se pe locul III în clasamentul general, fete 2001, iar Ştefan a luat locul III la 50 m bras, băieţi 2001. În afara competiţiei, ne-am distrat la Aqua Land din Braşov, ne-am tăvălit puţin în zăpadă şi, în general, „ne-am simţit foarte bine, nu bine“ cum îi place lui Vlad să mă corecteze :). Însă cel mai important a fost că cei mici au înotat de şi cu plăcere şi de dragul competiţiei.
Iată şi câteva fotografii şi promit să revin şi cu altele.

Cât de periculos poate fi înotul în aer liber!

luni, 18 iulie 2011


Articolul este preluat de pe site-ul agenţiei de ştiri Mediafax şi cuprinde sfaturile unor specialişti în microbiologie. Staţi liniştiţi, nu sunt români, ci americani!
Înotatul în aer liber, în lacuri, iazuri, râuri este extrem de popular, mai ales pe perioada verii, însă mulţi dintre cei care îl practică nu ştiu că pot lua diverse boli din apă. Din cauza resturilor menajere sau a infecţiilr răspândite de animalele sălbatice, apele pot fi contaminate.

"Apa de mare nu cauzează atât de multe probleme deoarece apa nu stagnează, iar salinitatea împiedică înmulţirea bacteriilor. Înotul în ape dulci este mai periculos", a declarat microbiologistul Paul Hunter, scrie dailymail.co.uk.

Specialiştii spun însă că acesta nu este un motiv de îngrijorare dacă sunt luate anumite măsuri de precauţie.

Leptospiroza sau maladia Weil este o infecţie provocată de urina animalelor. Simptomele bolii sunt stările de vomă, diareea, dureri de cap, dureri musculare, iar netratată, boala poate provoca moartea din cauză că organele cedează.

"Leptospiroza este răspândită din urina şobolanilor, a vulpilor, iepurilor şi chiar a aricilor şi poate fi contactată din ape stătătoare. Un om poate contacta boala dacă bea apă infectată, însă maladia intră în organism dacă ajunge în sânge", spune microbiologistul Paul Hunter.

Pescarii şi persoanele care se plimbă cu canoe sau jet-ski sunt de obicei victime ale bolii deoarece se taie adesea în apă.

Sfaturile specialiştilor:

  • purtaţi sandale pentru a evita tăieturile pe tălpi, iar dacă aveţi o rană, nu intraţi în apă

  • nu înotaţi într-o zonă urbană decât în cazul în care sunteţi siguri că apa este monitorizată pentru siguranţă

Criptosporidioza este provocată de un parazit care atacă intestinul subţire. Boala este comună la copiii cu vârste între unu şi cinci ani, însă poate afecta pe oricine. Simptomele sunt diareea, stări de vomă, deshidratare, dureri puternice de cap şi câteodată o iritaţie pe piele, în jurul stomacului. Netratată, criptosporidioza poate fi fatală.

Criptosporidioza provine de la apele menajere sau animale moarte şi este comună în zonele în care există turme de oi sau vaci, care pot urina în apă.

Sfaturile specialiştilor:

  • spălaţi-vă bine pe mâini după ce intraţi într-un râu

  • nu mâncaţi nimic până nu vă asiguraţi că mâinile sunt perfect curate

E.coli - deşi este asociată cu toxiinfecţia alimentară, boala poate fi contactată şi din ape care conţin resturi menajere. Provoacă stări de vomă şi diaree şi poate fi fatală, însă dacă este tratată cu antibiotice, se vindecă destul de repede.

Otita externă este o infecţie comună cunoscută sub numele de "urechea înotătorului" deoarece persoanele care înoată regulat sunt de cinci ori mai expuse la aceasta. Mici zgârieturi, tăieturi sau pete pe piele pot vulnerabiliza urechea în faţa bacteriilor din apă, iar aceasta se poate inflama şi cauza mâncărimi. În cazurile severe bolnavul poate chiar surzi temporar.

Sfaturile specialiştilor:

  • nu băgaţi urechile în apă dacă nu sunteţi siguri că apa este curată

  • folosiţi dopuri de urechi pentru a evita ca apa murdară să intre în interiorul urechilor

Deşi nu provoacă nicio boală, şi algele sunt printre bacteriile care aduc neplăceri persoanelor cae înoată. Algele pot provoca iritaţii, mâncărimi, probleme ale stomacului sau reacţii alergice care duc la dificultăţi de respiraţie.

Ce vreau să fiu când mă fac mare?

marți, 12 iulie 2011


Este o întrebare la care, probabil, mai ştiu să răspundă doar copiii de grădiniţă. Pentru ceilalţi este doar o chestionare inoportună, la care nu au un răspuns. Aaaa... poate unii vor spune că vor să fie manelişti, Irinel Columbeanu, Monica Gabor, Columbeanu sau cum Dumnezeu o mai chema-o acum, ori vreun şmecher cu bani. Şi asta pentru că astfel de modele le oferă societatea copiilor noştri. Instruiţi şi alimentaţi zilnic cu otravă maxim televizată, micuţii noştri au devenit Generaţia lui „Nu vreau!“ sau „Nu ştiu!“. Ne-am trezit, şi nu peste noapte, cu copii şi tineri care nu ştiu să facă NIMIC, nu au nici perspectivă, dar nici aspiraţii. Mulţi nu au mai pus mâna pe o carte de ani de zile, alţii nu ştiu să scrie decât pe calculator, iar unii dintre ei habar nu au cine a fost Eminescu, că pâinea se face din grâu şi nu creşte pe rafturile supermarketurilor sau că Europa este un continent şi nu o localitate.

Trist este că vinovaţi pentru toate acestea sunt părinţii. Ei nu-i pun să facă NIMIC. Generaţia lui „Nu vreau!“ nu este învăţată să înveţe. De aici şi miile de note sub 5 la matematică şi limba română, obţinute la sfârşitul gimnaziului, dar şi ratările de la bacalaureat. Nu este nici o făcătură făcută de ministrul Educaţiei. Asta este trista realitate! Absolvenţii de liceu, cei mai mulţi dintre ei, nu ştiu nimic. Mai mult, copiii nu au fost învăţaţi să muncească pentru a obţine ceva, orice, cât de mic. Ei sunt obişnuiţi să li se dea, dar să nu dea nimic înapoi şi să nu facă nimic pentru ceea ce obţin.

O să vă întrebaţi ce legătură are cu înotul... Păi are căci înotul presupune muncă, voinţă puternică pentru a trece peste obstacole, disciplină şi deschidere spre nou, iar 80% din copiii care vin la bazin au o singură replică atunci când dau de greu: „Nu vreau!“ Se plâng că sunt obosiţi atunci când nu este cazul, aleargă la mami şi la tati când dau de greu şi nu le convine ceva şi renunţă imediat cum încerci să fii mai autoritar cu ei. Culmea este că părinţii sunt cei care se supun tuturor acestor mofturi! Dacă vreţi o schimbare în bine pentru copilul dvs., începeţi cu dvs. dragi părinţi!

Concursul de înot de la Piteşti, Cupa Deac

miercuri, 1 iunie 2011

Concursul de înot Cupa Petre Deac a fost o întrecere foarte puternică, unde copiii au dat tot ce au avut ei mai bun. Unii s-au speriat de imensitatea bazinului, deşi nu are decât 50 m, dar se pare Bazinul Olimpic de la Piteşti are darul acesta de a intimida înotătorii. După ce au trecut primele emoţii, s-au văzut şi rezultatele. Carla, Carina şi Maria au avut o evoluţie bună, au înotat corect, dar nu au urcat pe podium. Dar asta este mai puţin important. Important este să se vadă evoluţie de la un concurs la altul. Iată cum staţi în clasament fetelor:
50 metri Liber: Carla Marian (17/31) - 47.42
Carina Moise (18/31) - 47.70
Maria Spînu (22/31) - 51.31
50 metri Spate: Carla (19/31) - 52.64
Carina (21/31) - 56.28
Maria (25/31) - 58.03
Rezultatele de podium le-au obţinut Vlad, Alexia şi Alexandra. Articolele din presă le vedeţi aici:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/delphinii-de-aur-226953.html
http://observator.ro/trei-constanteni-printre-laureati-89504.html
http://www.cugetliber.ro/1306875600/articol/83953/delfinii-sau-obisnuit-cu-medaliile/
http://www.telegrafonline.ro/1306875600/articol/163217/inotatori_de_la_delphin_si_atena_sport_pe_podium_la_pitesti.html
P.S. Dacă mai aveţi poze de la concurs, vă rog să mi le trimiteţi pentru a le publica.

De Ziua Copilului, despre sport şi educaţie


Dragi copii, părinţi, bunici, profesori şi antrenori, m-am hotărât să vă scriu pentru că m-am săturat să mă tot lovesc de îndemnuri false despre cum e mai bine să-ţi educi copilul. Majoritatea oamenilor au tendinţa să îndemne copiii în doar două direcţii, complet distincte: fie către sport, fie către şcoală alias educaţie. Din punctul meu de vedere este complet eronat. Sportul nu poate exista fără educaţie, cum nici educaţia de calitate nu se poate face fără sport. Mă lovesc zilnic de tineri şi copii palizi, cu ochii încercănaţi, aduşi de spate, cocoşaţi de atâta stat la calculator sau, dimpotrivă, de unii cu o energie inepuizabilă, mereu în mişcare, cu obrajii în flăcări, dar cu un vocabular de mahale, fără maniere, plini de tupeu nesimţit şi semianalfabeţi. Pe primii lumea îi cataloghează drept tocilari, iar pe ultimii derbedei. Dacă cineva le-ar spune copiilor că trebuie să fie sănătoşi pentru a putea învăţa cu folos şi că sănătatea atât fizică, dar şi psihică se obţin prin combinaţia sport-educaţie, poate că lucrurile ar sta cu totul altfel.

Săptămâna trecută, Vlad s-a întrecut pe sine şi a reuşit să demonstreze că un an întreg a muncit cu folos. A obţinut trofeul Petre Deac la concursul de înot de la Piteşti, pe categoria sa de vârstă. Şi eu şi taică-su am fost foarte mândri de el, iar acum aşteptăm să vedem rezultatele şcolare. Bineînţeles că toată lumea ne-a felicitat şi a urmat replica celebră: „Lăsaţi băiatul în pace, nu-l mai cicăliţi cu atâta şcoală!”. Am auzit îndemnul ăsta de atâtea ori şi am încercat să le explicat tuturor în atâtea feluri că nu se poate una fără alta, încât am obosit. Dragii mei, un mare sportiv nu trebuie să ştie să vorbească, să citească, să scrie corect? Nu are nevoie să socotească, să ştie anatomia corpului, să cunoască mai multe despre natură, geografie, istorie, etc? De ce ne vrem sportivii semianalfabeţi? NU găsesc răspuns la această întrebare, oricât m-aş strădui. Sau dimpotrivă... Excelenţele noastre nu trebuie să fie sănătoase din punct de vedere fizic_ Cum îşi pot ei îmbunătăţi activitatea creierului, dacă acesta şade într-un corp slăbit, fără vlagă, anemic?

De Ziua Copilului, dar şi în orice altă zi, îndemnaţi-vă copilul să facă mişcare, sport. Înşiraţi-i beneficiile alergării, înotului, jocului cu mingea, gimnasticii, etc... Spuneţi-i că în felul acesta creierul lui se va oxigena mai mult şi va putea găsi soluţii strălucite şi rapide la toate problemele cu care se confruntă, că inima lui va fi mai sănătoasă, că trupul lui va fi mai viguros. De asemenea, îndemnaţi-l să citească mai mult, să deseneze, să cânte, chiar dacă nu are voce, să memoreze poezii şi să dezlege rebusuri.

Contrar părerii multora că Vlad este făcut, născut doar pentru sport, el are şi alte preocupări. Îi plac cărţile, dar îi este lene să le citească, memorează cu uşurinţă poezii, îi place muzica, deşi nu are o voce extraordinară, povesteşte minunat şi îi plac problemele distractive. Aşa că tuturor celor care mă îndeamnă în fiecare zi să o las mai moale cu şcoala, le răspund că eu vreau un copil sănătos, nu geniu, nu sportiv de performanţă. Iar copiii nu pot fi sănătoşi dacă nu au o minte sănătoasă, într-un corp sănătos.

La mulţi ani tuturor copiilor, lui Vlad şi lui Alex în mod special, dar şi acelor copii, sportivi educaţi pe care îi cunosc: Alexia, Andrei, Carla, Alexandra, Alexandru, Sebastian, Ştefan, Răzvan, Karina şi câţi alţii...

Cu dragoste,

Andreea